Definiție și ce înseamnă hereditate

1. [DEX '09] EREDITATE, eredități, s. f. 1. Însușire a viețuitoarelor de a transmite urmașilor caracterele genetice specifice fiecărei specii. 2. (Jur.) Moștenire, succesiune. 3. Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de acțiunile momentane, precum și de stările succesive anterioare. – Din fr. hérédité, lat. hereditas, -atis.

2. [MDA2] ereditate sf [At: SĂULESCU, HR. I, 198/23 / V: (înv) here~ / Pl: ~ități / E: fr hérédité, lat hereditas, -atis] 1 (Jur) Calitate de moștenitor. 2-3 (Drept de) moștenire a unor lucruri. 4 Transmitere a unei funcții, a unei demnități sau a prerogativelor monarhice pe baza dreptului de succesiune. 5 (Nob) Noblețe. 6 (Blg) Transmitere genetică a caracterelor normale și patologice de la o ființă la descendenții săi. 7 (Spc; la oameni) Transmitere a anumitor caractere individuale, fizice sau mintale, de la părinți la copii. 8 (Pgn) Totalitate a predispozițiilor, a aptitudinilor etc. moștenite de la părinți sau de la strămoși. 9 Caracter particularizat care se transmite în mod constant, de la o generație la alta, într-un anumit mediu geografic, social etc.

3. [CADE] * EREDITATE sf. 1 ⚖️ Calitatea de moștenitor ¶ 2 ⚖️ Dreptul de a moșteni ¶ 3 ⏲ Urmare la tron, succesiune la unele demnități, etc. ¶ 4 Condițiune organică care face ca anumite însușiri ori defecte fizice sau morale să treacă de la părinți la copii [fr.].

4. [CADE] *EREDITATE sf. 1 ⚖️ Calitatea de moștenitor ¶ 2 ⚖️ Dreptul de a moșteni ¶ 3 ⏲ Urmare la tron, succesiune la unele demnități, etc. ¶ 4 Condițiune organică care face ca anumite însușiri ori defecte fizice sau morale să treacă de la părinți la copii [fr.].

5. [DEX '98] EREDITATE, eredități, s. f. 1. Proprietate a viețuitoarelor de a transmite urmașilor caracterele genetice specifice fiecărei specii. 2. (Jur.) Moștenire, succesiune. 3. Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de acțiunile momentane, precum și de stările succesive anterioare. – Din fr. hérédite, lat. hereditas, -atis.

6. [DLRLC] EREDITATE s. f. 1. (Biol.) Proprietatea viețuitoarelor de a transmite urmașilor însușirile pe care le-au dobîndit în cursul evoluției lor pe glob, sub influența factorilor mediului înconjurător. Cunoașterea legilor eredității și variabilității descoperite și cercetate de Miciurin și Lîsenko. V. ROM. decembrie 1950, 184. 2. (Jur.) Moștenire, succesiune.

7. [DLRM] EREDITATE s. f. 1. Proprietatea viețuitoarelor de a transmite urmașilor însușirile pe care le-au dobîndit în cursul evoluției lor pe glob, sub influența factorilor mediului înconjurător. 2. (Jur.) Moștenire, succesiune. – Fr. hérédité (lat. lit. hereditas, -atis).

8. [DN] EREDITATE s.f. 1. Transmitere a anumitor caractere de la o generație la alta. 2. Succesiune, moștenire. [Var. hereditate s.f. / cf. lat. hereditas, fr. hérédité].

9. [MDN '00] EREDITATE s. f. 1. transmitere din generație în generație a anumitor caractere. 2. succesiune, moștenire. (< fr. hérédité, lat. hereditas)

10. [Șăineanu, ed. VI] ereditate f. 1. dreptul de a lua o moștenire; 2. succesiune pe tron: 3. transmitere din tată în fiu a unor calități sau defecte.

11. [Scriban] *ereditáte f. (lat. heréditas, -átis). Moștenire, succesiune: a ajunge rege pin ereditate. Transmitere din tată în fiŭ a unor calitățĭ orĭ defecte (atavizm).

12. [MDA2] hereditate sf vz ereditate

13. [DN] HEREDITATE s.f. v. ereditate.

14. [DOOM 3] ereditate s. f., g.-d. eredități, art. eredității

15. [DOOM 2] ereditate s. f., g.-d. art. eredității; pl. eredități

16. [DE] EREDITÁTE (< fr., lat.) s. f. 1. Însușire fundamentală a materiei vii de a transmite de la o generație la alta factorii genetici (genele). ◊ E. celulară = transmitere a informației genetice existente în structurile DNA celulare. E. citoplasmatică = transmitere a informației genetice existente în formațiuni specifice extranucleare, ce nu se supune legilor mendeleene. E. controlată de sex = transmitere diferită a informației genetice. la cele două sexe. E. cromozomială = transmitere a informației genetice cantonată în cromozomi. E. extracromozomială = transmitere a informației genetice implicate în sterilitatea masculină. 2. Proprietate a stării unui material sau a unui fenomen de a depinde atât de acțiunile momentane, cât și de mulțimea stărilor succesive anterioare. 3. (Dr.) Moștenire; avere succesorală.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINOLENT, -Ă, sangvinolenți, -te, adj. 1. Amestecat cu sânge, care conține sânge. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro