1. [MDA2] herbatei sn [At: LB / Pl: ? / E: lat herba theae] Ceai.
2. [DCR2] herbata s. f. (cuv. pol.) Ceai ◊ „[În Polonia] mă duc la bufet, iau o cafea și o apă minerală – localnicii beau în general și oricând «herbata», adică ceai – și revin în sala spațioasă.” R.lit. 26 IX 85 p. 24
3. [DAR] herbatei s.n. (înv.) ceai.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL