1. [DEX '09] HEPTAGON, heptagoane, s. n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. – Din fr. heptagone.
2. [MDA2] heptagon sn [At: DA / V: ep~ / Pl: ~oane / E: fr heptagone] Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri.
3. [DLRLC] HEPTAGON, heptagoane, s. n. Poligon cu șapte laturi și șapte unghiuri.
4. [DN] HEPTAGON s.n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. [< fr. heptagone, cf. gr. hepta – șapte, gonia – unghi].
5. [MDN '00] HEPTAGON s. n. poligon cu șapte laturi. (< fr. heptagone)
6. [Scriban] *eptagón n., pl. oane (vgr. ῾eptágonos, d. ῾eptá, șapte, și gonia, colț). Geom. Poligon în șapte colțurĭ.
7. [DOOM 3] heptagon s. n., pl. heptagoane
8. [DOOM 2] heptagon s. n., pl. heptagoane
9. [MDO] heptagon, pl. heptagoane
10. [DETS] HEPTA- „șapte, de șapte ori”. ◊ gr. hepta „șapte” > fr. hepta-, engl. id. > rom. hepta-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu șapte fețe; ~fil (v. -fil2), adj., cu șapte frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu gineceul format din șapte pistile sau carpele; sin. heptaginic[1]; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri; ~mer (v. -mer), adj., 1. Divizat în șapte părți. 2. Format din șapte părți; ~metru (v. -metru1), adj., s. n., (vers) alcătuit din șapte picioare; ~petal (v. -petal), adj., cu șapte petale; ~pod (v. -pod), adj., care are șapte picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. n., (vers) format din șapte silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., cu șapte semințe; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze alterne) dispus pe șapte rînduri; ~valent (v. -valent), adj., (despre elemente chimice sau despre radicali) care are valenta șapte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL