1. [MDA2] hepta- [At: LM / E: fr hepta-] Element prim de compunere cu semnificația: 1 Șapte. 2 De șapte ori.
2. [DN] HEPTA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „șapte”, „de șapte ori”. [< fr., gr. hepta – șapte].
3. [MDN '00] HEPT(A)- elem. „șapte”. (< fr. hept/a/-, cf. gr. hepta)
4. [DETS] HEPTA- „șapte, de șapte ori”. ◊ gr. hepta „șapte” > fr. hepta-, engl. id. > rom. hepta-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu șapte fețe; ~fil (v. -fil2), adj., cu șapte frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu gineceul format din șapte pistile sau carpele; sin. heptaginic[1]; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri; ~mer (v. -mer), adj., 1. Divizat în șapte părți. 2. Format din șapte părți; ~metru (v. -metru1), adj., s. n., (vers) alcătuit din șapte picioare; ~petal (v. -petal), adj., cu șapte petale; ~pod (v. -pod), adj., care are șapte picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. n., (vers) format din șapte silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., cu șapte semințe; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze alterne) dispus pe șapte rînduri; ~valent (v. -valent), adj., (despre elemente chimice sau despre radicali) care are valenta șapte.
5. [DETS] HEPT-, v. HEPTA-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu șapte spini; ~andrie (v. -andrie), s. f., clasă de plante cu flori avînd androceul format din șapte stamine; ~andru (v. -andru), adj., care prezintă șapte stamine libere; ~aploid (v. haplo-, v. -id), adj., (despre organisme) care prezintă șapte seturi haploide de cromozomi; ~arhie (v. -arhie1), s. f., guvernare simultană a șapte persoane; ~emimer (v. hemi-, v. -mer), adj., (despre cezură) care se găsește după a șaptea jumătate de picior de vers; ~odă (v. -odă1), s. f., tub electronic care are șapte electrozi; ~odont (v. -odont), adj., care are șapte dinți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL