1. [DEX '09] HELOFITĂ, helofite, s. f., adj. (Plantă de mlaștină) cu rizomul în apă sau în nămol, intermediară între plantele terestre și cele de apă. – Din fr. hélophyte.[1]
2. [MDA2] helofită sf, a [At: LTR2 / Pl: ~te / E: fr hélophyte] 1-2 (Plantă de mlaștină) cu rizomul în apă sau în nămol, formă intermediară între plantele de apă și cele terestre.
3. [DEX '96] HELOFITĂ, helofite, s. f., adj. (Plantă de mlaștină) cu rizomul în apă sau în nămol, intermediară între plantele terestre și cele de apă. – Din fr. hélophyte.
4. [DN] HELOFITĂ adj., s.f. (Plantă) care trăiește cu partea inferioară în apă sau în nămol. [< fr. hélophyte].
5. [MDN '00] HELOFITĂ adj., s. f. (plantă) care crește în bălți și mlaștini cu apă dulce. (< fr. hélophyte)
6. [DOOM 3] helofită2 s. f., g.-d. art. helofitei; pl. helofite
7. [DOOM 3] helofită1 adj. f. (plantă ~), pl. helofite
8. [DOOM 2] !helofită adj. f., s. f., pl. helofite
9. [DETS] HELO-1 „baltă, mlaștină, nămol”. ◊ gr. helos „mlaștină, baltă” > fr. hélo-, engl. id. > rom. helo-. □ ~cren (v. -cren), adj., (despre izvoare) care se scurge într-o mlaștină; ~fil (v. -fil1), adj., care are afinități pentru regiunile mlăștinoase; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) al căror rizom se află în nămol sau în mlaștină; ~hidrofite (v. hidro-1, v. -fit), s. f. pl., plante superioare adaptate la locurile mlăștinoase cu adîncime mică; ~hilofil (v. hilo-, v. -fil1), adj., (despre plante) care crește în pădurile mlăștinoase sau umede.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL