1. [DEX '09] HELIU s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor, inodor și ușor, care se găsește în cantități mici în atmosferă și se folosește la umplerea baloanelor dirijabile, fiind neinflamabil. – Din fr. hélium.
2. [MDA2] heliu sn [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. II, 100/ V: ~m / E: fr hélium] Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor și inodor, cel mai ușor dintre gazele din atmosferă, folosit mai ales la umplerea dirijabilelor, fiind neinflamabil.
3. [CADE] * HELIU sbst. 🔬 Gaz care există în cantitate enormă în soare și în cantități infime pe suprafața pămîntului; e corpul cel mai ușor după hidrogen [fr. hélium].
4. [DEX '96] HELIU s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor și inodor, cel mai ușor dintre gazele din atmosferă, întrebuințat la umplerea baloanelor dirijabile, fiind neinflamabil. – Din fr. hélium.
5. [DLRLC] HELIU s. n. Element chimic gazos, inert, cel mai ușor dintre gazele rare din atmosferă. – Pronunțat: -liu.
6. [DN] HELIU s.n. Gaz nobil, neinflamabil și foarte ușor. [Pron. -liu, var. helium s.n. / cf. fr. hélium, germ. Helium < gr. helios – soare].
7. [MDN '00] HELIU s. n. gaz inert, inodor, neinflamabil și foarte ușor. (< fr. hélium)
8. [MDA2] helium sn vz heliu
9. [DN] HELIUM s.n. v. heliu.
10. [DOOM 3] heliu [liu pron. lĭu] s. n., art. heliul; simb. He
11. [DOOM 2] heliu [liu pron. lĭu] s. n., art. heliul; simb. He
12. [MDO] heliu
13. [DOOM 3] !he/he-he interj.
14. [DE] HÉLIU (< fr. {i}; {s} gr. helios „soare”) s. n. Element chimic (He; nr. at. 2, m. at. 4,003, p. t. -272,2°C [la 25 at], p. f. -268,9°C) din familia gazelor nobile. Se găsește în cantitate foarte mică în atmosferă și în scoarța terestră (unde se formează ca urmare a dezintegrării elementelor radioactive). Incolor, inodor și insipid, ușor (al doilea după hidrogen), neinflamabil (folosit la umplerea baloanelor dirijabile). Se lichefiază mai greu decât toate gazele cunoscute. Este unicul element care, la presiuni normale, nu se solidifică nici la cea mai joasă temperatură. Se utilizează în sudura cu arc a unor metale, în tehnica criogenică, la diluarea oxigenului și a altor gaze folosite în anesteziile chirurgicale, în rezervoarele scafandrilor etc. H. lichid există sub două forme: H. I (între -268,9°C și -270°C) și, sub -270°C, H. II, bun conducător termic care prezintă și proprietatea de suprafluiditate. A fost descoperit (1868) în atmosfera gazoasă a Soarelui (unde are o mai largă răspândire și de unde îi provine și numele) de P. Janssen și J.N. Lockyer și a fost izolat de W. Ramsey (1895).
15. [DE] He, simbol chimic pentru heliu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL