1. [DEX '09] HELIOTEHNIC, -Ă, heliotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de utilizare a energiei solare prin transformarea luminii naturale în curent electric cu ajutorul fotopilelor. 2. Adj. De heliotehnică (1). [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotechnique.
2. [MDA2] heliotehnic, ~ă [At: DEX2 / P: ~li-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr héliotechnique] 1 Tehnică de obținere a curentului electric din energia luminii solare, cu ajutorul fotopilelor. 2 a Referitor la heliotehnică (1). 3 a Specific heliotehnicii (1). 4 a Care aparține heliotehnicii (1).
3. [MDN '00] HELIOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la heliotehnică. II. s. f. tehnică ce urmărește a transforma energia solară în curent electric cu ajutorul fotopilelor. (< fr. héliotechnique)
4. [DCR2] heliotehnic, -ă (electr.) 1. s. f. „Boom-ul heliotehnicii. În cadrul preocupărilor pentru economisirea combustibililor clasici, în S.U.A. se extinde utilizarea instalațiilor care folosesc energia solară.” Sc. 29 X 77 p. 6. „Heliotehnica sporește randamentul plantelor.” Sc. 25 XI 78 p. 5. 2. adj. „Dispozitivele heliotehnice le furnizează energia necesară pentru iluminat.” Sc. 14 V 80 p. 3 (din fr. héliotechnique; L 1962; DEX-S)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL