1. [DEX '09] HELIOCENTRISM s. n. Sistemul heliocentric. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrisme.
2. [MDA2] heliocentrism sn [At: DL / P: ~li-o~ / Pl: ~e / E: fr héliocentrisme] Sistem heliocentric (4).
3. [DLRLC] HELIOCENTRISM s. n. Teorie (emisă de Copernic) conform căreia soarele se găsește în centrul sistemului planetar. – Pronunțat: -li-o-.
4. [DN] HELIOCENTRISM s.n. (Astr.) Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrisme, cf. gr. helios – soare, kentron – centru].
5. [MDN '00] HELIOCENTRISM s. n. concepție fundamentată de Copernic, potrivit căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se învârtesc în jurul lui; sistem heliocentric. (< fr. héliocentrisme)
6. [DOOM 3] heliocentrism (desp. -li-o-) s. n.
7. [DOOM 2] heliocentrism (-li-o-) s. n.
8. [DE] HELIOCENTRÍSM (< fr.) s. n. Concepție cosmogonică conform căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul său. H. a fost conceput pentru prima oară de Aristarh din Samos (în 265 î. Hr.), fundamentat de Copernic (1543) și dezvoltat de Kepler (1609), Galilei (1613), Newton (1687) ș.a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL