Definiție și ce înseamnă helicostat

1. [DEX '09] ELICOSTAT, elicostate, s. n. Aparat de zburat prevăzut cu o elice de susținere și completat printr-un mic balon. – Din fr. hélicostat.

2. [MDA2] elicostat sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr hélicostat] Aparat de zburat alcătuit dintr-un mic balon și o elice.

3. [DN] ELICOSTAT s.n. Aparat de zburat prevăzut cu o elice de susținere și completat printr-un mic balon. [Var. helicostat s.n. / < fr. hélicostat].

4. [MDN '00] ELICOSTAT s. n. aparat de zburat cu o elice portantă și cu un balon. (< fr. hélicostat)

5. [MDA2] helicostat sn vz elicostat

6. [DN] HELICOSTAT s.n. v. elicostat.

7. [DCR2] helicostat s. n. (av.) ◊ „Helicostat [...] Este vorba [...] de o îmbinare între elicoptere și baloane dirijabile. Aparatul este compus din două baloane legate printr-un cadru metalic, pe care se află și o cabină cu elice de elicopter, acționată de două motoare.” R.l. 28 III 77 p. 6 [scris și elicostat] (din fr. hélicostat; DN3)

8. [DOOM 3] elicostat (desp. -cos-tat/-co-stat) s. n., pl. elicostate

9. [DOOM 2] !elicostat (-cos-tat/-co-stat) s. n., pl. elicostate

10. [GTA] ELICOSTAT aparat de zbor prevăzut cu elice portantă, atașate unor aerostate tip dirijabil legate între ele printr-un cadru metalic pe care se află o cabină și două motoare care acționează elicea.

11. [DETS] ELICO- (HELICO-) „elice, spiralat, spirală”. ◊ gr. helix, ikos „spirală” > fr. hélico-, engl. id., it. elico-, germ. heliko- > rom. elico- și helico-. □ ~id (v. -id), s. n., 1. Curbă generată de învîrtirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. 2. Suprafață generată de o curbă supusă unei mișcări elicoidale; ~pter (helicopter) (v. -pter), s. n., aeronavă mai grea decît aerul, prevăzută cu una sau mai multe elice orizontale și care poate decola și ateriza pe verticală; ~stat (helicostat) (v. -stat), s. n., aparat de zburat, prevăzut cu o elice de susținere și completat cu un balon; ~steg (helicosteg) (v. -steg), s. m., porțiune de înrulare în spirală a camerelor unei cochilii pluriloculare, prezentă la foraminifere; ~tremă (helicotremă) (v. -tremă), s. f., orificiu rotund al labirintului cohlear.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINOLENT, -Ă, sangvinolenți, -te, adj. 1. Amestecat cu sânge, care conține sânge. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro