1. [MDA2] haizaș sn [At: LTR / V: haz~, hăi~, hei~ / Pl: ~uri / E: mg hajzáș[1]] (Trs; mgm) 1 Acoperiș al unei construcții rustice. 2 Povârniș pe care se dă drumul la vale lemnelor din pădure.
2. [DLRM] HAIZAȘ, haizașe, s. n. (Reg.) 1. Loc înclinat pe care se dau la vale lemnele din pădure. 2. Acoperișul caselor sau al șurilor. – Magh. hajzás.
3. [Scriban] haĭzáș n., pl. e și urĭ (din heĭzaș [Trans.], d. ung. héjazás, acoperire, d. héjazni, a acoperi). Suc. Acoperiș: după ce a clădit scheletu de lemn pe temelie și după ce s’a așezat haĭzașu... (Sadov. VR. 1911, 3, 385).
4. [MDA2] hazaș sn vz haizaș
5. [MDA2] hăizaș sn vz haizaș
6. [MDA2] hăzaș sn vz haizaș
7. [MDA2] heizaș sn vz haizaș
8. [MDA2] hezaș sn vz haizaș
9. [Scriban] heĭzáș, V. haĭzaș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL