1. [DEX '09] HEGELIANISM s. n. Doctrina lui Hegel și a adepților săi; școala lui Hegel. [Pr.: -ghe-li-a-] – Din fr. hégelianisme.
2. [MDA2] hegelianism sn [At: DA ms / P: ~ghe-li-a~ / Pl: ~e / E: fr hégélianisme] Sistem filosofic idealist dialectic, creat de G. W. F. Hegel, principiul fundamental fiind „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de cea umană, care se autodezvoltă în virtutea contradicțiilor sale interne.
3. [DEX '96] HEGELIANISM s. n. Doctrina lui Hegel și a adepților săi; școala lui Hegel. [Pr.: -li-a-] – Din fr. hégélianisme.
4. [DN] HEGELIANISM s.n. Sistem filozofic idealist-obiectiv creat de G.W.F. Hegel, potrivit căruia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului și care se autodezvoltă în virtutea contradicțiilor sale interne. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. hégélianisme < Hegel – filozof german].
5. [MDN '00] HEGELIANISM s. m. doctrina lui Hegel, potrivit căreia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului. (< fr. hégélianisme)
6. [DOOM 3] hegelianism [ge pron. germ. g’e] (desp. -li-a-) s. n.
7. [DOOM 2] hegelianism [ge pron. ghe] (-li-a-) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL