[DE] HECCEITÁTE (HAECCEITATE, ECCEITATE) subst. (FILOZ.) Termen al filozofiei scolastice creat de Duns Scottus pentru a desemna proprietatea formală a unei persoane (sau a unui obiect), care o distinge de orice altă persoană (sau obiect) și o face să fie ea însăși, perfect individualizată.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL