1. [DEX '09] HEBETUDINE, hebetudini, s. f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații. – Din lat. hebetudo, -inis, fr. hébétude.
2. [MDA2] hebetudine sf [At: DEX / Pl: ~ni / E: fr hébétude, lat hebetudo, -inis] Stare maladivă de toropeală, cu amorțeală generală, fără delir sau halucinații.
3. [DN] HEBETUDINE s.f. (Med.) Stare de toropeală, datorită căreia bolnavul este cufundat într-o amorțire generală fără delir. [Cf. lat. hebetudo, fr. hébétude].
4. [MDN '00] HEBETUDINE s. f. stare de toropeală datorită căreia bolnavul este cufundat în amorțire fără delir. (< lat. hebetudo, fr. hébétude)
5. [DOOM 3] hebetudine s. f., g.-d. art. hebetudinii; pl. hebetudini
6. [DOOM 2] hebetudine s. f., g.-d. art. hebetudinii; pl. hebetudini
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL