1. [MDA2] hazran sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/17 / V: ~zdr~ / Pl: ~e / E: tc hazuran] (Tcî) 1 Baston pe care îl purtau demnitarii turci ca semn al statutului lor. 2 Baston primit de la domnitor de către boierii de rang mare și de către episcopi, ca semn al rangului lor.
2. [Șăineanu, ed. VI] hazran n. od. 1. unul din insigniile boierești și în special al marelui Ban; 2. cârja episcopilor și arhimandriților: baston de abanos cu căpătâiul de argint. [Turc. HAZARAN, baston de bambu].
3. [Scriban] hazrán, V. hazdran.
4. [MDA2] hazdran sn vz hazran
5. [Scriban] haz(d)rán n., pl. e (turc. hazaran, bambu). Sec. 18-19. Toĭag saŭ cîrjă de ceremonie a marilor boĭerĭ (maĭ ales a banuluĭ) și a prelaților.
6. [DAR] hazran, hazrane, s.n. (înv.) baston pentru demnitarii turci, boierii români de rang mare și episcopi; buzdugan, cârjă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL