1. [DEX '09] HAIDUCEȘTE adv. Ca haiducii. – Haiduc + suf. -ește.
2. [MDA2] haiducește av [At: ANON. CAR. / E: haiduc + -ește] 1-2 În felul haiducilor (7-8).
3. [CADE] HAIDUCEȘTE adv. Ca un haiduc, ca haiducii.
4. [DLRLC] HAIDUCEȘTE adv. În felul haiducilor, ca haiducii. Fluieră haiducește și dădu glas cătră Tîrcălabă. SADOVEANU, P. M. 258. Iată-mă fugar... trecînd Dunărea haiducește. GALACTION, O. I 186. Haiducește fluiera, Valea largă că-mi urla. ȘEZ. IV 131.
5. [Scriban] haĭducéște adv. Ca haĭduciĭ.
6. [DEX '09] HAIDUCI, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc.
7. [MDA2] haiducesc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: haiduc + -esc] 1-2 a Referitor la haiduc (7-8). 3-4 a Specific haiducului (7-8). 5-6 a Care aparține haiducului (7-8). 7-8 a De haiduc (7-8). 9 sna Nume al unui dans popular Cf haidău2 (1). 10 sna Melodie după care se execută acest dans Cf haidău2 (2).
8. [MDA2] haiduci [At: I. IONESCU, M. 248 / Pzi: ~cesc / E: haiduc] 1-2 vi A duce viață de haiduc (7-8). 3-6 vt A (cutreiera sau) a jefui ca un haiduc (7-8). 7-10 vtr A (se) face haiduc (7-8).
9. [CADE] HAIDUCI (-cesc) vb. intr. A duce viață de haiduc.
10. [DLRLC] HAIDUCI, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. Iată-mă-s în codru, haiducind. HASDEU, R. V. 56. Șapte ani am haiducit, Pe ciocoi am îngrozit. ANT. LIT. POP. I 59. Oltule! rîu blăstemat! N-avuși grijă de păcat Să-nghiți trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? ALECSANDRI, P. P. 291. ◊ Refl. De cînd m-am haiducit, Drag îmi e drumul cotit. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ Tranz. (Complementul indică regiunea unde își petrece viața un haiduc) Pîntea... a haiducit munții Șerba și Călimanii. ȘEZ. II 40.
11. [Șăineanu, ed. VI] haiducì v. a duce vieață de haiduc: decât să mă căciulesc, mai bine să haiducesc POP.
12. [Scriban] 2) haĭducésc v. intr. (d. haĭduc). Duc vĭață de haĭduc: mulțĭ anĭ a haĭducit.
13. [DOOM 3] haiducește adv.
14. [DOOM 3] haiduci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducesc, 3 sg. haiducește, imperf. 1 haiduceam; conj. prez. 1 sg. să haiducesc, 3 să haiducească
15. [DOOM 2] haiduci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducesc, imperf. 3 sg. haiducea; conj. prez. 3 să haiducească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL