1. [MDA2] aian sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 281 / V: aghi-,[1] ha- / Pl: ~i / E: tc avan] (Dob; îvr) Funcționar turcesc pus în fruntea administrației unei comune sau raiale.
2. [CADE] ‡AIAN (pl. aieni) sm. 1 Primarul unui oraș turcesc ¶ 2 pl. – Cetățenii de seamă dintr’un oraș [tc.].
3. [Șăineanu, ed. VI] aian m. primarul unui oraș turcesc: ținuturile turcești de lângă Dunăre erau administrate de către un aian. [Turc. AYAN, lit. ochii, adică priveghetorii Statului].
4. [Scriban] aĭán m., pl. aĭenĭ (turc. [d. ar.] aĭan). Vechĭ. Primar turcesc. Notabil. – Și aghĭan și haĭan.
5. [MDA2] haian sm vz aian
6. [Scriban] aghĭán, V. aĭan.
7. [Scriban] haĭán, V. aĭan.
8. [DER] aian (aieni), s. m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a’jîn „ochi” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια.
9. [DAR] aian, aiani, s.m. (înv. și reg.) notabil, primar turcesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL