1. [DN] HAHNIU s.n. v. hahnium.
2. [MDN '00] HAHNIU s. n. element artificial transuranic, obținut prin bombardarea californiului cu nuclee de azot. (< fr., engl. hahnium)
3. [MDA2] hahnium smi [At: MDENC / P: ~ni-um / E: fr, it, eg hahnium] (Chm) Element artificial posturanic, obținut dintr-un izotop al californiului.
4. [DN] HAHNIUM s.n. (Chim.) Element artificial transuranic, obținut dintr-un izotop al californiului. [Pron. -ni-um, var. hahniu. / < fr., it., engl. hahnium, cf. O. Hahn – fizician german].
5. [DOOM 2] hahniu [pron. haniu] s. n., art. hahniul; simb. Hn
6. [DE] HÁHNIU (< n. pr. Hahn) s. n. Element chimic (nr. at. 105) transuranic, cu durata de viață de 1,6 secunde. A fost semnalat (1967) de G.N. Flerov și descoperit (1970) pe cale artificială de un colectiv de cercetători de la Univ. Berkeley. Ultima denumire propusă (1997) este Dubnium (simbol chimic Db).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL