1. [DEX '09] HAȘMĂ, hașme, s. f. Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapă”.
2. [MDA2] hașmă sf [At: HASDEU, I. C. I, 267 / V: agimă, hacimă, hagimă2, hagiumă, hajimă, hajmă, hasmă / Pl: ~me / E: mg hagyma] 1 Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum) Si: (reg) ceapă-franțuzească, horcegi, pur, șalotă, vlașiță, vrașită. 2 (Reg; îc) ~-turcească Arpagic.
3. [CADE] HAȘMĂ 👉 HAGIMĂ.
4. [Șăineanu, ed. VI] hașmă f. V. hagimă.
5. [Scriban] háșmă și hágimă f., pl. e (ung. hagyma, ceapă. V. hașmacĭucă). Mold. Arpagic. Un fel de ceapă care face cățeĭ ca usturoiu. Trans. hajmă (la Panțu și hasmă), pur. – Și hágĭumă (Tut.). Cp. cu cîrcĭumă, crîșmă. V. orceag.
6. [MDA2] agimă sf vz hașmă
7. [MDA2] hacimă sf vz hașmă
8. [MDA2] hagimă2 sf vz hașmă
9. [MDA2] hagiumă sf vz hașmă
10. [MDA2] hajimă sf vz hașmă
11. [MDA2] hajmă sf vz hașmă
12. [MDA2] hasmă sf vz hașmă
13. [CADE] HAGIMĂ, HAJMĂ, HAȘMĂ sf. 🌿 Numele unei specii de ceapă, înrudită cu arpagicul, întrebuințată la bucate și în salată (Allium ascalonicum) (🖼 2498) [ung. hagyma].
14. [Scriban] hágimă, V. hașmă.
15. [Scriban] hájmă, V. hașmă.
16. [Scriban] hásmă, V. hașmă.
17. [DOOM 3] hașmă (eșalotă) s. f., g.-d. art. hașmei; pl. hașme
18. [DOOM 2] hașmă s. f., g.-d. art. hașmei; pl. hașme
19. [IVO-III] hașmă.
20. [DER] hașmă (hașme), s. f. – Plantă erbacee cu bulb. – Var. (h)aj(i)mă, (h)agimă. Mag. hagyma „ceapă” (Cihac, II, 504), cf. ațmațuchi.
21. [DGE] HAȘMĂ s.f. Plantă erbacee comestibilă, cu frunze cilindrice, asemănătoare cu ceapa, dar cu bulbul constituit din mai mulți căței asemănători cu niște cepe mici deformate, cu gust și miros de usturoi. Este specifică bucătăriei franceze, fiind numită și ceapă-franțuzească sau eșalot; fr. echalote; germ. Schalotte, engl. shallot (Allium ascalonicum)
22. [DRAM 2021] háșmă, s.f. v. hajmă.
23. [DRAM 2015] hajmă, hazme, s.f. – (reg.) Coadă de ceapă verde: „Du-te și adă niște cozi de hajme, să mâncăm cu slănină” (Crâncău, 2013). – Din magh. hagyma „ceapă, bulb” (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL