1. [DEX '09] HAGIOGRAFIC, -Ă, hagiografici, -ce, adj. Care aparține hagiografiei, privitor la hagiografie, de hagiografie; hagiologic. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographique.
2. [MDA2] hagiografic, ~ă a [At: DA ms / P: ~gi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hagiographique] 1-2 Privitor la hagiograf (1) sau la hagiografie Si: hagiograf (3-4), hagiologic (1-2). 3-4 Care aparține hagiografului (1) sau hagiografiei Si: hagiograf (5-6), hagiologic (3-4). 5-6 De hagiograf (1) sau de hagiografie Si: hagiograf (7-8), hagiologic (5-6).
3. [CADE] *HAGIOGRAFIC adj. 📝 Privitor la hagiografie [fr.].
4. [DLRLC] HAGIOGRAFIC, -Ă, hagiografici, -e, adj. Privitor la hagiografie, care aparține hagiografiei. Studii hagiografice. – Pronunțat: -gi-o-.
5. [DN] HAGIOGRAFIC, -Ă adj. Referitor la hagiografie. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. hagiographique].
6. [DOOM 3] hagiografic (desp. -gi-o-gra-) adj. m., pl. hagiografici; f. hagiografică, pl. hagiografice
7. [DOOM 2] hagiografic (-gi-o-gra-) adj. m., pl. hagiografici; f. hagiografică, pl. hagiografice
8. [DE] HAGIOGRÁFIC, -Ă (< fr.) adj. 1. Referitor la viețile sfinților. ♦ Scriere h. = scriere bisericească despre viața, patimile și faptele sfinților canonizați de Bierica creștină. Ca gen literar s-a constituit în Bizanț. În literatura română veche, una dintre cele mai importante scrieri h. este „Pătimirea sfântului și slăvitului mucenic Ioan cel Nou” de Gr. Țamblac. 2. (Și adverbial; peior.) Care laudă în mod exagerat, fără spirit critic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL