1. [DEX '09] HA interj. 1. Exclamație care exprimă: surprindere; mulțumire; satisfacție (răutăcioasă). 2. (Fam.) Poftim? ce? cum? ♦ Nu-i așa? n-am dreptate? 3. (Repetat) Cuvânt care imită râsul în hohote. – Onomatopee.
2. [DEX '09] HĂ interj. (Pop.) 1. (De obicei repetat) Cuvânt care redă râsul, mai ales râsul forțat. 2. (Repetat) Cuvânt care redă plânsul. 3. Exclamație care exprimă mirare, neîncredere. 4. Cuvânt care exprimă o afirmație. [Var.: hî, hi interj.] – Onomatopee.
3. [DEX '09] HI2 interj. v. hă.
4. [DEX '09] HÎ interj. v. hă.
5. [MDA2] ha1 i [At: ALECSANDRI, T. 234 / E: fo] 1 Exprimă surprindere. 2 Exprimă satisfacție. 3 (Înv; după av bine) Foarte. 4 Exprimă interogația. 5 (Are) Imită râsul Cf hohot.
6. [MDA2] hă i [At: (a. 1845) AL. OP. I, 1125, ap. TDRG / V: hâ / E: fo] 1 (Are) imită râsul silit. 2 (Are) Imită râsul idiot.
7. [MDA2] hî! i vz hă
8. [MDA2] hî i [At: ALECSANDRI, T. 1125 / E: fo] 1 (Pop) Exprimă o afirmație. 2 (Pop) Exprimă o interogație. 3 (Rep) Imită plânsul.
9. [MDA2] miza vt(a) [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~zez / E: fr miser] 1 A depune ca miză1. 2 A juca pe... 3 (Fig) A se bizui pe...
10. [MDA2] mugitor, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 89 / V: (înv) ~iu, ~găt~ / Pl: ~i, ~oare / E: mugi + -tor] 1 (D. unele animale) Care mugește (1). 2 (Pan; d. elemente ale naturii) Care mugește (5). 3 (Pan; d. instrumente muzicale) Care mugește (6).
11. [CADE] HA!2 interj. (mai adesea repetată de cîteva ori). Imită rîsul: s’a sborșit țapul, ha! ha! ha! auzi poznă! ha! ha! ha! oiu rîde mult de asta (alecs.).
12. [CADE] HA!1 interj. 1 Exprimă o surprindere, o satisfacție ¶ 2 Cu sens întrebător: ha? ce zici de asta?
13. [CADE] HAHA(HA)! 👉 HA!2
14. [CADE] HĂ! sau HÎ! interj. (mai adesea repetată) 1 Exprimă o afirmare (în gura unui prost) ¶ 2 Imită rîsul (unui prost sau unui idiot).
15. [DEX '96] HĂ interj. 1. (De obicei repetat) Cuvânt care redă râsul, mai ales râsul forțat. 2. (Repetat) Cuvânt care redă plânsul. 3. Exclamație care exprimă mirare, neîncredere. 4. Cuvânt care exprimă o afirmație. [Var.: hî, hi interj.] – Onomatopee.
16. [DLRLC] HA interj. 1. (Uneori repetat) Exclamație care exprimă surprindere, mulțumire sau satisfacție răutăcioasă. Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mînă acu? ALECSANDRI, T. 234. Ha! vezi, ast cîntec îmi place. PANN, P. V. I 20. 2. (În propoziții interogative, familiar, pentru a arăta că nu s-au auzit sau nu s-au înțeles bine spusele interlocutorului) Poftim? ce? cum? De-i vorbea maică-sa, ea tot răstit răspundea, întrebînd: ha? ce zici? La TDRG. ♦ (Arată că se așteaptă din partea interlocutorului un răspuns, de obicei afirmativ) Nu-i așa? n-am dreptate? Te boldești la mine, ha? SADOVEANU, O. VI 127. Ian spuneți, ce-ați mai cerut?... fote și inele? sau numai drăgostele, ha? și drăgostele tot cu de-alde cei tineri? ha? ALECSANDRI, T. 215. Îmi vine să poruncesc să deie cu tunurile în prostimea aceea. Ha, cum socoți și dumneata? NEGRUZZI, S. I 153. 3. (De obicei repetat) Onomatopee care redă rîsul puternic și zgomotos, în hohote. Jupîn Dumitrache (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap, în semn de aprobare, îl întrerupe cu entuziasm): Ha ha ha ha! i-a-nfundat! CARAGIALE, O. I 54.
17. [DLRLC] HĂ interj. (Și în forma hî sau hi; de obicei repetat) 1. Onomatopee care redă rîsul (mai ales rîsul forțat). De acum în turbincă au să-ți putrezească ciolanele. Hă, hă! CREANGĂ, P. 318. Începu a rîde hîd și strîmbîndu-se: hîhî! EMINESCU, N. 56. 2. (Repetat) Onomatopee care redă plînsul. Hîhîhî! nenee! moș Andronic o spus o poveste. La TDRG. 3. Exclamație care exprimă mirare, neîncredere. Mari păcate; angajament vă trebuie, nu-l cunoașteți pe ciocoi cît e de abraș? Și mai ales ce nu te-ai dus d-ta, da s-o trimeți pe dînsa? Hă! ce oameni! CONTEMPORANUL, VIII 14. 4. (Popular) Exprimă o afirmație; da. Vezi că eu... sînt nebun... – Nebun? – Hă, hă! CARAGIALE, O. I 250. Ca d-voastră? – Hî, hî! ALECSANDRI, T. I 90. -. Variante: hî, hi interj.
18. [Șăineanu, ed. VI] ha! int. arată o surprindere, mirare sau o întrebare: zici cai scăpat, ha?
19. [Scriban] ha, interj. care (ca și hă și hi) arată rîsu: Ha! ha! ha! Ce comedie! – Altă interj. care arată întrebarea și care există și supt forma haĭ saŭ aĭ. Nu țĭ-am spus eŭ? Ha? V. și haĭ 2.
20. [Scriban] hă, interj. care arată rîsu, maĭ ales ironic: Hă! Hă! Hă! V. ha și hî.
21. [Scriban] hî, interj. care arată un rîs înfundat. V. ha și hă.
22. [Scriban] i, ha și i, haĭ, interj. care arată o bucurie care ar putea veni: i, haĭ! ce bine ar fi să vie!
23. [DOOM 3] ha-ha/ha, ha v. ha
24. [DOOM 2] ha-ha v. ha
25. [DOOM 3] !ha/ha-ha/ha, ha interj.
26. [DOOM 3] hă/hă-hă/hă, hă (pop.) interj.
27. [DOOM 3] +hî! hî! interj.
28. [DOOM 2] ha/ha-ha interj.
29. [DOOM 2] hă/hă-hă (pop.) interj.
30. [DOOM 2] hă-hă v. hă
31. [DOR] hă/hă-hă interj.
32. [DER] ha interj. – 1. Exprimă surpriza. – 2. Imită rîsul. – 3. Subliniază o interogație. Creație spontană. Se folosește și în var. aha (sensul 1), hî (sensul 2), ho (sensurile 1 și 2), oho (sensul 1), hai (sensul 3); cf. hei, hohot. Sensul 2 impune adesea repetiția.
33. [DE] ha (METR.), simbol pentru hectar.
34. [Argou] na-ha hăiț! / șah! expr. (țig.) nu vorbi / nu spune / nu recunoaște nimic!
35. [DRAM 2021] ha, (hău), interj. (fam.) Exprimă interogația: poftim?, ce?, ce-ai spus?. – Onomatopee (DEX, MDA).
36. [DRAM 2015] ha, (hău), interj. – (fam.) Exprimă interogația: poftim?, ce e?, ce-ai spus?. – Onomatopee (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL