1. [DEX '09] HÂRSI, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.
2. [MDA2] hârsi vr [At: ISPIRESCU, U. 24/20 / Pzi: ~sesc / E: nct] (Reg) 1 A nu se îndura să cheltuiască. 2 A se zgârci. 3 A se hârșâi (3).
3. [DLRLC] HÎRSI, hîrsesc, vb. IV. Refl. (Popular) 1. A se zgîrci, a se scumpi. De cîte ori nu-mi cerea sufletul o bucățică mai bună ori un păhărel mai mult, și eu mă pedepseam, mă hîrseam să cheltuiesc un ban mai de prisos. CONTEMPORANUL, VII 387. 2. A se deprinde cu ceva. Dacă vei să dobîndești putere în trup, trebuie să-l deprinzi a se supune minții și a-i da mereu de lucru, ca să se hîrsească cu munca și cu sudoarea. ISPIRESCU, U. 24. Cu necazul se hîrsește, Ca unul ce cu el crește. PANN, P. V. I 135.
4. [Scriban] hîrsésc (Munt.) și hîrșésc (mă) v. refl. (ca și hîrșîĭ, hîrjiĭ). Fam. Mă frec, mă deprind pin practică orĭ pin suferință: om hîrșit cu războaĭele.
5. [DOOM 3] hârsi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârsesc, 3 sg. se hârsește, imperf. 1 sg. mă hârseam; conj. prez. 1 sg. să mă hârsesc, 3 să se hârsească; imper. 2 sg. afirm. hârsește-te; ger. hârsindu-mă
6. [DOOM 2] !hârsi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârsește, imperf. 3 sg. se hârsea; conj. prez. 3 să se hârsească
7. [DE] HÂRSEȘTI, com. în jud. Argeș; 2.680 loc. (1998). Stație de c. f. Biserica Adormirea Maicii domnului (1791), în satul Hârsești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL