1. [Șăineanu, ed. VI] Hyperion m. zeul rătăcitor al luminei: Hyperion, ce din genuni răsai c’o ’ntreagă lume EM.
2. [Mitologic] Hyperion, unul dintre titani, fiul lui Uranus și al lui Gaea. Uneori Hyperion era identificat cu Soarele însuși. De cele mai adeseori însă, el era considerat drept tatăl lui Helios (Soarele), al lui Eos (Aurora) și al lui Selene (Luna).
3. [DE] HYPERION v. Hiperion.
4. [DE] HIPERION (HYPERION) 1. (În mitologia greacă) Unul dintre titani; fiul Geei și al lui Uranus. Tatăl lui Eos (Aurora), Helios (Soarele) și al Selenei (Luna). Confundat uneori cu Soarele sau cu unul dintre aștrii nocturni (ex. Luceafărul). 2. Satelit al lui Saturn, situat în spatele lui Titan. Este de forma unui disc cu diametrul de 410 km și grosimea de 220 km. De aceleași dimensiuni cu Mimas, este foarte diferit de acesta. Are o rotație instabilă, iar suprafața prezintă multe cratere. A fost descoperit de W. Bond (1848).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL