1. [DEX '09] HULUB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.
2. [DEX '09] HULUBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulubă s. f.] – Din ucr. holoblja.
3. [DEX '09] HULUBEL, hulubei, s. m. (Reg.) Hulubaș. – Hulub + suf. -el.
4. [DEX '09] ULUBĂ s. f. v. hulubă.
5. [MDA2] holubă1 sf vz hulubă1
6. [MDA2] hulub, ~ă [At: MARIAN, O. II, 180 / V: gu~, hol~, hurl~ / Pl: ~i, ~e / E: ucr холуб] 1 sm (Orn; reg; șîs ~ de casă) Porumbel. 2 sm (Îs) ~ de stepă (sau de câmp, de codru, ele pădure, sălbatic) Pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 3 a (D. animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu gușa porumbelului sălbatic Si: huluban. 4 sm (Fig) Amorez.
7. [MDA2] hulubă1 sf [At: DEX / V: hol~, ul~ / E: ucr хулубля] Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul.
8. [MDA2] hulubel sm [At: SEVASTOS, C. 170 / Pl: ~ei / E: hulub + -el] 1-4 (Reg; șhp) Hulubaș (1-4).
9. [MDA2] ulubă sf vz hulubă
10. [MDA2] ulubel sm vz hulubel
11. [DEX '96] HULUB, hulubi, s. m., adj. m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.
12. [DLRLC] HULUBĂ, hulube, s. f. 1. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc. între care se înhamă calul. Am făcut un foc între hulubele căruței. CAMILAR, N. II 243. 2. (Fig., rar) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. [Purta] ochelari mici, de țîrcovnic, cu hulubele înnădite-n sîrmă, sfori și bucăți de tablă galvanizată. GALAN, B. I 30.
13. [DLRLC] HULUBEL, hulubei, s. m. (Mold.) Hulubaș. Fă-mă doamne-un hulubel, Să mă-nalț pînă la cer. SEVASTOS, C. 170.
14. [Șăineanu, ed. VI] hloabă f. Mold. V. hulubă.
15. [Șăineanu, ed. VI] hulub m. Mold. porumb (pasăre). [Rut. HOLUB]. ║ a. se zice de boul care e suriu deschis ca gușa porumbului (mai ales în partea de dinapoi).
16. [Șăineanu, ed. VI] hulubă f. lemn la căruță de care se înhamă calul. [Mold. hloabă = pol. HOLOBLE].
17. [Scriban] hlóbă și (maĭ des) hlúbă și (vest) hulúbă f., pl. e (rut. holóbli, rus. oglóbli, hlube, bg. zglob, încheĭetură. Bern. 1, 305). Pl. Cele doŭă prăjinĭ ale trăsureĭ cu un cal (ca oiștea la cea cu doĭ caĭ). – Și hloabe, brațele scrîncĭovuluĭ.
18. [Scriban] hulúbă, V. hlubă.
19. [DOOM 3] hulub1 (reg.) adj. m., pl. hulubi; f. hulubă, pl. hulube
20. [DOOM 3] hulubă (reg.) s. f., g.-d. art. hulubei; pl. hulube
21. [DOOM 3] hulubel (reg.) s. m., pl. hulubei, art. hulubeii
22. [DOOM 2] hulub1 (reg.) adj. m., pl. hulubi; f. hulubă, pl. hulube
23. [DOOM 2] hulubă s. f., g.-d. art. hulubei; pl. hulube
24. [DOOM 2] hulubel (reg.) s. m., pl. hulubei, art. hulubeii
25. [MDO] hulubă
26. [DER] hulubă (hulube), s. f. – Prăjină prinsă de crucea căruței. – Var. hlobă, ulubă, h(o)loabă. Rut. och(o)loblja, pol. hołoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben. – Der. hlobăna, vb. refl. (a se legăna).
27. [DER] ulubă (-be), s. f. – 1. Fiecare din cele două prăjini de la car, trăsură etc. între care se înhamă calul. – 2. (Arg.) Picior. – Var. hulubă, hlubă, hlo(a)bă. Rut. oh(o)loblja, pol. holoble (Cihac, II, 139).
28. [DE] HULUBEI, Horia (1896-1972, n. Iași), fizician român. Acad. (1955), prof. univ. la București. Lucrări de spectroscopie (optică, radiații X și γ), de fizica particulelor elementare (dezintegrarea mezonilor, capcane de neutroni), de fizică nucleară (interacțiunile nucleare la energii joase și medii). Organizatorul cercetării românești în domeniul fizicii atomice. A publicat cursuri universitare („Chimie fizică”, „Spectroscopie”, „Structura materiei”). Membru al mai multor academii și societăți științifice străine.
29. [Onomastic] HULUBEI, T. (Băl VI) < n. tătăresc Ulu-bei cont. cu subst. hulub „porumbiel”; Holobei Gl. (Cat. mold. II).
30. [DRAM 2021] hulúbă, hulube, s.f. (reg.) Fiecare din cele două rude la care trage calul singur la căruță. – Din ucr. holoblja (DEX, MDA).
31. [DRAM 2015] hulubă, hulube, s.f. – (reg.) Fiecare din cele două rude la care trage calul singur la căruță (ALRRM, 1971: 368; Dragomirești). – Din ucr. holoblja (Cihac, Tiktin, DA, cf. DER; DEX, MDA).
32. [DRAM] hulubă, -e, s.f. – Fiecare din cele două rude la care trage calul singur la căruță (ALR, 1971. h. 368; Dragomirești). – Din ucr. holoblja (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL