1. [DEX '09] GĂZDUIRE, găzduiri, s. f. Acțiunea de a găzdui și rezultatul ei. – V. găzdui.
2. [MDA2] găzduire sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 103/12 / Pl: ~ri / E: găzdui] 1 Primire a cuiva în casă pentru o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2 Ședere pentru câtva timp în casa cuiva. 3 Administrare a treburilor unei gospodării.
3. [CADE] GĂZDUIRE sf. 1 Faptul de a găzdui ¶ 2 Adăpost în casa cuiva ¶ 3 Ospitalitate: mai mulțumi încă dată de buna ~ și de povețele cele folositoare (ISP.).
4. [DLRLC] GĂZDUIRE, găzduiri, s. f. (Mai ales construit cu verbele «a cere» și «a da») Acțiunea de a găzdui; primire, adăpostire, ospitalitate. Mulțumi încă o dată de buna găzduire. ISPIRESCU, L. 56. Ceru găzduire pentru seara. POPESCU, B. II 102. Întră în ogradă, se înfățișează înaintea boierului și cere găzduire. CREANGĂ, P. 301.
5. [DEX '09] GĂZDUI, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2. Intranz. A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. – Gazdă + suf. -ui.
6. [MDA2] găzdui [At: GORJAN, H. I, 113 / Pzi: ~iesc / E: gazdă, cf srb gazdovati] 1 vt A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2 vi A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. 3 vi A administra treburile unei gospodării.
7. [CADE] GĂZDUI (-uesc) I. vb. tr. A primi pe cineva în gazdă, a-i oferi adăpost (peste noapte sau pentru mai multă vreme): îmi făcu cinstea să mă găzduească în odaia stăpînului său (GN.). II. vb. intr. A trage în gazdă, a ședea în gazdă, a se instala la cineva pentru cîtva timp.
8. [DLRLC] GĂZDUI, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A primi în gazdă, a adăposti (pe timp limitat); a da ospitalitate. Cela ce găzdui pe Ercule îl ospătă și-l omeni ca pe nu știu cine. ISPIRESCU, U. 38. Portarul îl primi și îl găzdui pînă a doua zi. NEGRUZZI, S. I 219. 2. Intranz. A trage, a rămîne în gazdă; a locui provizoriu (undeva); a mînea (la cineva). Noaptea, găzduim la malul bălților, în căsuța pescarilor cu care sîntem prietini și tovarăși. SADOVEANU, O. A. II 148. În coasta casei, unde găzduiesc de cîtva timp, se arată, în azurul dimineții, un vîrf întunecos de piramidă. GALACTION, O. I 345. Dau numaidecît la casele lui Ion Matei, unde găzduiește tot timpul Moș Gheorghe cu alde fiică-sa. SP. POPESCU, M. G. 47. ◊ Refl. (Rar) Haideți împreună Veseli să pornim Și-ntr-o casă bună Să ne găzduim. ALECSANDRI, T. 120.
9. [Șăineanu, ed. VI] găzduì v. 1. a primi străini: bine găzduiți și bine ospătați; 2. a trage în gazdă: să ajung mai de vreme să găzduiesc la vreun sat PANN.
10. [Scriban] găzduĭésc v. tr. (d. gazdă. Tot așa sîrb. gazdovati). Primesc în gazdă, daŭ locuință. – Vechĭ și găzdăluĭesc. În Olt. găzduĭ (NPl. Ceaur, 104).
11. [DOOM 3] găzduire s. f., g.-d. art. găzduirii; pl. găzduiri
12. [DOOM 2] găzduire s. f., g.-d. art. găzduirii; pl. găzduiri
13. [DOOM 3] găzdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiesc, 3 sg. găzduiește, imperf. 1 găzduiam; conj. prez. 1 sg. să găzduiesc, 3 să găzduiască
14. [DOOM 2] găzdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiesc, imperf. 3 sg. găzduia; conj. prez. 3 să găzduiască
15. [MDO] găzdui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiesc, conj. găzduiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL