1. [DEX '09] GĂVOZDIT, -Ă, găvozdiți, -te, adj. (Reg.) Înghesuit, îngrămădit; ascuns. – V. găvozdi.
2. [MDA2] găvozdit, ~ă a [At: CREANGĂ, P. 240 / V: gavuz~ / Pl: ~iți, ~e / E: găvozdi] 1 (Îvr) Răstignit. 2 (Mol) Înghesuit. 3 (Mol) Ascuns Cf găvozdi (4).
3. [DEX '96] GĂVOZDIT, -Ă, găvozdiți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, înghesuit; ascuns. – V. găvozdi.
4. [DLRLC] GĂVOZDIT, -Ă, găvozdiți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, înghesuit, ascuns. Veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plîngeau în pumni. CREANGĂ, P. 240.
5. [DEX '09] GĂVOZDI, găvozdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.
6. [MDA2] gavuzdi v vz găvozdi
7. [MDA2] gavuzdit, ~ă a vz găvozdit
8. [MDA2] găvăzdi v vz găvozdi
9. [MDA2] găvozdi [At: VARLAAM, C. II, 642 / V: gavuzdi[1], ~văz~ / Pzi: ~desc / E: vsl гавоздити] 1 vt (Îvr) A răstigni. 2-3 (Mol) vtr A (se) înghesui. 4 vr A se ascunde, ghemuindu-se.
10. [CADE] † GĂVOZDI (-desc) I. vb. intr. ‡ A țintui cu cuie. II. vb. tr. Mold. A înghesui, a ghemui; a piti: veverițele găvozdite una peste alta (CRG.) [vsl. gvozditi].
11. [DLRLC] GĂVĂZDI vb. IV v. găvozdi.
12. [DLRLC] GĂVOZDI, găvozdesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înghesui, a grămădi, a strîmtora. [Foile ziarelor] le-ascund, le găvozdesc Prin scorburi, prin canale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 112. ♦ Refl. A se ascunde ghemuindu-se, pitulîndu-se. (Atestat în forma găvăzdi) Mireasa... se găvăzdește unde poate, numai să n-o găsească. SEVASTOS, N. 333. – Variantă: găvăzdi vb. IV.
13. [Șăineanu, ed. VI] găvozdì v. Mold. a se cocoța, a se pironi: veverițele găvozdite una peste alta în scorburi de copac CR. [Slav. GŬVOZDITI, a pironi (din GŬVOZDĬ, piron)].
14. [Scriban] găvozdésc v. tr. (vsl. gvozditĭ, rus. gvozditĭ, a bate un cuĭ. V. găvozd). Vechĭ. Bat în cuĭe, pironesc, țintuĭesc. Azĭ. Mold. Trans. Trîntesc claĭe peste grămadă, îndes, vîr cu de-a sila unu peste altu. V. refl. Veverițele se găvozdise una peste alta în copac. – Și -zésc (Șez. 33, 27).
15. [DOOM 3] găvozdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, 3 sg. găvozdește, imperf. 1 găvozdeam; conj. prez. 1 sg. să găvozdesc, 3 să găvozdească
16. [DOOM 2] găvozdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, imperf. 3 sg. găvozdea; conj. prez. 3 să găvozdească
17. [DLRLV] GĂVOZDI vb. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N) A bate în cuie. A: Nu-l găvozdiră, ce-l lăsară slobod. VARLAAM. Se deade de-l prinset . . ., de-l găvozdit și-l uciset. AP. 1646, 3v; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEi VS. C: Pe cruce de lemn găvozdiră-lu. MOL. 16761, 186v. Pre tine carele ai vrut, a te găvozdi ... te căutăm. M 1704, 21v. Cu voia se găvozdi. O, 34r; cf. MOL. 16761, 186v; MOL. 1688, 220v, 221v; MOL. 1689, 80r; O, 34r; STR., 27r, 31r. // B: Și la cruce l-au găvozdit. MP 1699, 122r; cf. MP 1699, 122v. Etimologie: sl. gvozditi. Vezi si găvozd, găvozdire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL