1. [DEX '09] GĂUNOS, -OASĂ, găunoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este găurit, gol, mâncat pe dinăuntru; scorburos. ♦ (Despre nuci) Care este fără miez; sec. ♦ (Pop.; despre dinți, măsele) Cariat (într-un stadiu avansat). ♦ Fig. (Despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care este lipsit de conținut, de temei. [Pr.: gă-u-] – Găună (înv. „gaură mică” < lat.) + suf. -os.
2. [MDA2] găunos, ~oasă a [At: BIBLIA (1688), 67/2 / P: gă-u~ / Pl: ~oși, ~oase / E: găună + -os] 1 (D. copaci sau trunchiuri de copaci) Care este gol pe dinăuntru Si: scorburos. 2 (D. nuci) Care este fără miez Si: sec. 3 (D. dinți, măsele; pop) Cariat (într-un stadiu avansat). 4 (D. acțiuni ale oamenilor; fig) Care este lipsit de conținut. 5 (Fig; d. oameni) Lipsit de caracter.
3. [CADE] GĂUNOS adj. 1 Găurit pe dinăuntru, scorburos: dinte ~; în tulpina găunoasă a copacului (ODOB.) ¶ 2 Lipsit de miez, sec: alună, nucă găunoasă; Ⓕ: are capul ~ și-i cîntă greierii în el (JIP.) [găună].
4. [DLRLC] GĂUNOS, -OASĂ, găunoși, -oase, adj. (Despre copaci) Scorburos; (despre nuci) fără miez, sec; (despre măsele) găurit. Un stejar găunos răsună ca un hîrb. GÎRLEANU, L. 14. Un stejeariu foarte înalt și găunos. ȚICHINDEAL, F. 128. ♦ (Substantivat, rar) Dinte sau măsea găurită. Înverzi de minie. – Cum să fac? scrîșni el, arătîndu-și găunoșii. SADOVEANU, M. C. 132. – Pronunțat: gă-u-.
5. [Șăineanu, ed. VI] găunos a. 1. găurit pe dinăuntru; 2. lipsit de miez: arbore, măr găunos. [Vechiu-rom. găun, găunos, și dial. (Măidan) caună, gaură = lat. *CAVINA (din CAVUS)].
6. [Scriban] găunós, -oásă adj. (din *găuros, de la gaură). Vest. Cu găurĭ, bortos, scorburos: copac, dinte găunos. Fig. Sec, fără valoare: om, discurs găunos. V. gărgăricit.
7. [DOOM 3] găunos (desp. gă-u-) adj. m., pl. găunoși; f. găunoasă, pl. găunoase
8. [DOOM 2] găunos (gă-u-) adj. m., pl. găunoși; f. găunoasă, pl. găunoase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL