1. [DEX '09] GĂRDUIT, -Ă, gărduiți, -te, adj. (Rar; despre locuri, terenuri) Împrejmuit cu gard (1). – V. gărdui.
2. [MDA2] gărduit, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 236 / Pl: ~iți, ~e / E: gărdui] (Pop; d. o grădină, o curte, un loc etc.) Care a fost împrejmuit cu gard.
3. [DLRLC] GĂRDUIT, -Ă, gărduiți, -te, adj. (Rar) Împrejmuit cu gard, îngrădit. Ajunseră la o grădină gărduită cu zid de aramă. ISPIRESCU, L. 236.
4. [DEX '09] GĂRDUI, gărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îngrădi, a împrejmui un loc, un teren cu gard (1). – Gard + suf. -ui.
5. [MDA2] gărdui vt [At: JIPESCU, O. 88 / Pl: ~esc / E: gard1] (Pop; c. i. grădina, curtea, un loc etc.) A împrejmui cu gard.
6. [CADE] GĂRDUI (-uesc) vb. tr. A îngrădi, a împrejmui cu un gard.
7. [Șăineanu, ed. VI] gărduì v. a îngrădi cu gard, a împrejmui: o grădină gărduită cu zid de aramă ISP.
8. [DOOM 3] gărdui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gărduiesc, 3 sg. gărduiește, imperf. 1 gărduiam; conj. prez. 1 sg. să gărduiesc, 3 să gărduiască
9. [DOOM 2] gărdui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gărduiesc, imperf. 3 sg. gărduia; conj. prez. 3 să gărduiască
10. [Argou] gărduit, -ă, gărduiți, -te adj. (intl.) arestat, închis.
11. [Argou] gărdui, gărduiesc v. t. a aresta, a închide.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL