1. [MDA2] gălătuș [At: TDRG / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 sm Cocoloș mare, îndesat, de mămăligă Si: gălătuc. 2 sm Bulz. 3 sm Îmbucătură mare. 4 av (Îe) A-i merge mâncarea pe gât ~ A înghiți cu noduri. 5 sm (Lpl; fig) Pumni aplicați după ceafă. 6 Cremene. 7 sm (Mpl) Bucăți de trunchi lungi cât carul, groase, rotunde, nedespicate Cf bilă, butuc, tumurg.
2. [DLRLC] GĂLĂTUȘ, gălătuși, s. m. Cocoloș mare (de mămăligă). Dăduseră și lui Balan un gălătuș de mămăligă. La TDRG.
3. [DLRM] GĂLĂTUȘ, gălătuși, s. m. Cocoloș mare (de mămăligă).
4. [CADE] ❍ GALĂTUȘ (pl. -ușe) sn. Mold. Bucov. Trans. 1 🍽 Cocoloș mare de mămăligă (cu brînză la mijloc) ¶ 2 Ⓕ F Pumn dat în cap.
5. [Scriban] gălătúc m. (bg. gŭltŭk, înghițitură, d. glŭtka, gîtlej; rus. glotók. V. gît). Est. Boț de mîncare cît poțĭ înghiți odată (bol alimentar). Fig. Iron. Pumn tras cuĭva la ceafă în cît să înghită orĭ să icnească. – În nord gălătúș (ca țumburuc, -uș).
6. [DAR] gălătuș s.n. (reg.) 1. boț de mâncare. 2. lovitură la ceafă, ca să poată înghiți. 3. cremene, cuarț. 4. retezătură de copaci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL