1. [DEX '09] GĂLBIU, -IE, gălbii, adj. (Pop.) Gălbui. ♦ Bălai, blond. – Galben + suf. -iu.
2. [MDA2] gălbiu, ~ie a [At: CONACHI, P. 179 / Pl: ~ii / E: gălbeniu] (Pfm) 1-2 Gălbui (1-2).
3. [CADE] GĂLBIU adj. Gălbuiu: caii uscați pe coaste smulg iarba gălbie a șesului vitreg (IRG.) [lat. *gabĭneus s -a, -um].
4. [DLRLC] GĂLBIU, -IE, gălbii, adj. Gălbui. Se produce reprezentarea trandafirului așa cum este el, rotund, cu foile resfirate albe, roșii ori gălbii. GHEREA, ST. CR. I 222. Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adînc. EMINESCU, O. I 43. ♦ (Despre părul oamenilor) Bălai, blond; gălbior. Părul despletit pe spate ca aurul de gălbiu. CONACHI, P. 179. Cîte fete ardelene Toate-s negre la sprîncene, Numai două din Hîrțău... Au sprinceana cam gălbie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. Și din doi își alegea Pe cel gingaș mijlociu Cu păr neted și gălbiu. ALECSANDRI, P. P. 211.
5. [Scriban] gălbíŭ, -íe (est) și gălbúĭ, -úĭe (vest) adj. Cam galben (vorbind de pene, stofe ș. a., nu de fața unuĭ bolnav).
6. [Șăineanu, ed. VI] gălbuiu a. care bate în galben. [Și gălbiu, contras din gălbeniu].
7. [DOOM 3] gălbiu (pop.) adj. m., f. gălbie; pl. m. și f. gălbii
8. [DOOM 2] gălbiu (pop.) adj. m., f. gălbie; pl. m. și f. gălbii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL