1. [DEX '09] GĂLBIOR, -OARĂ, gălbiori, -oare, adj., s. m. (Pop.) 1. Adj. Diminutiv al lui galben (1). ♦ Bălai, blond. 2. S. m. Diminutiv al lui galben (3); gălbenaș [Pr.: -bi-or] – Galben + suf. -ior.
2. [MDA2] gălbior, ~oară [At: ANON. CAR. / P: ~bi-or / V: (reg) ~bei~, (reg) galghi~ / Pl: ~i, ~oare / E: galben + -ior] 1 a (Fam) Gălbui. 2 a (Îc) Pere ~oare Soi de pere văratice, mălăiețe, cu coaja galbenă. 3 ain (D. păr) Blond. 4-5 sn (Șhp) Gălbenaș (1-2). 6 sm (Bot; reg; mpl) Bureți galbeni (Cantharelus cibarius). 7 sf (Bot; reg) Rușuliță (Hieracium aurantiacum). 8 sf (Bot; reg) Solovârvariță (Inula britannica). 9 sfp (Bot; reg) Filimică (Calendula officinalis). 10 sf (Reg) Un fel de strugure.
3. [CADE] GĂLBIOR I. adj. Care bate în galben, gălbuiu. II. sm. 1 🪙 dim. GALBEN III: veniți cu mine pe ceea lume, ~ii mei! (ALECS.) ¶ 2 🌿 pl. = BURETE-GALBEN1.
4. [DLRLC] GĂLBIOR 2, -OARĂ, gălbiori, -oare, adj. (Popular) Diminutiv al lui galben3. 1. v. galben3 (1). Și să îmi vînez Ciute ciuteioare, Paseri gălbioare, Că-s dulci la mîncare. ȘEZ. I 114. Să strîngeți cete de voinici Cu topoare mari și mici, Ca să fac o vînătoare De pasări gălbioare, De blînde căprioare. TEODORESCU, P. P. 173. 2. (Despre părul oamenilor) Bălai, blond. Ea, cu părul gălbior, Naltă, zugrăvită-ntreagă, Cînd își mlădie trupșorul! A ursit-o-n fașe dorul De-a fi dragă Tuturor. COȘBUC, P. I 137. Dă-mi a ta fetiță Cu sîn albișor Ca un crinișor, Cu păr gălbior, Să-mi fie soție. BOLINTINEANU, O. 79. Mă dusei și eu la moară Și-ntîlnii o fețișoară Cu cosița gălbioară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101. – Pronunțat; -bi-or.
5. [DLRLC] GĂLBIOR1, gălbiori, s. m. (Popular) Diminutiv al lui galben2. Veniți cu mine pe ceea lume, gălbiorii mei!... Nu mă lăsați să plec singur, c-am trăit bine împreună. Nu v-am jărtfit pentru ca să-mi împlinesc poftele. ALECSANDRI, T. 1645. Cîte fete sînt în sat... Pe toate le-am sărutat, Și pe papuc le-am călcat, Cîte-un gălbior le-am dat. PĂSCULESCU, L. P. 292. Să dea lefi la lefegii, Gălbiori la tineriori. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -bi-or.
6. [Șăineanu, ed. VI] gălbior a. gălbuiu. [Contras din gălbinior].
7. [Scriban] gălbiór, -oáră adj. Cam galben. S. m. Pop. Gălbiorĭ, roșioriĭ din regimentu I, a căruĭ coloare distinctivă față de celelalte regimente e galbenă. Est. Urechĭușă orĭ dreahlă, un fel de hrib.
8. [MDA2] galghior, ~oară a, smn vz gălbior
9. [MDA2] gălbeior, ~oară a, smnf vz gălbior
10. [DOOM 3] gălbior1 (ciupercă) (desp. -bi-or) s. m., pl. gălbiori
11. [DOOM 3] gălbior2 (pop.) (desp. -bi-or) adj. m., pl. gălbiori; f. gălbioară, pl. gălbioare
12. [DOOM 2] gălbior2 (-bi-or) s. m., pl. gălbiori
13. [DOOM 2] gălbior1 (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. gălbiori; f. gălbioară, pl. gălbioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL