1. [DEX '09] GĂLBINARE, gălbinări, s. f. 1. (Med.; pop.) Icter. 2. (Rar) Culoare galbenă a feței; paliditate. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze ușor dințate și cu flori purpurii (Serratula tinctoria). [Var.: gălbenare s. f.] – Din galbin.
2. [MDA2] gălbinare sf [At: BIBLIA (1688), 91 / V: ~băn~, ~bân~, ~ben~, ~nere, ghelben~ / Pl: ~nări / E: galben + -are] 1 (Med; pfm) Icter. 2 (Pop; gmț; îe) A suferi de ~ rusească A fi bețiv. 3 (Pop; îe) A găsi pe cineva ~a A se îmbolnăvi de frică. 4 (Pop; îe) A-și înghiți ~a A păți ceva din prea mult efort făcut o dată Si: a se trece cu firea. 5 (Pop; îae) A muri. 6 (Reg) Boală de oi. 7 (Înv; imp) Culoare galbenă. 8 (Rar) Paliditate. 9 (Îvp) Gălbenuș de ou. 10 (Bot; șîf ~ben~) Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze dințate, flori purpurii, care crește prin fânețele umede și se folosește ca colorant Si: cornută, holeră, joldeală, pălămidă, scai muscălesc, secerdă, șerpet, șoldeală (Serratula tinctoria). 11 (Bot; reg) Pălămidă (Cirsium arvense). 12 (Bot; reg) Lumânărică (Gentiana asclepiadaea). 13 (Bot; reg) Miază-noapte (Melampyrum bihariense). 14 (Bot; reg; îc) ~ de germe Turiță mare (Agrimonia eupatoria). 15 (Bot; reg; îf ~ben~) Linăriță (Linaria vulgaris). 16 (Bot; reg; îf ~ben~) Vetrice (Tanacetum vulgare).
3. [CADE] GĂLBINARE, GĂLBENARE, ❍ GĂLBĂNARE sf. 1 🩺 Stare bolnăvicioasă provenită din vărsarea fierii în sînge și caracterizată prin colorațiunea galbenă a albușului ochilor, a pielei feței, etc.; icter: unii oameni nu mănîncă gălbănuș... să nu se îmbolnăvească de gălbănare (COR.) ¶ 2 🌿 Plantă, cu flori purpurii, numită și „pălămidă” sau „pălamida-boiangiilor”, pentru că se scoate din ea o culoare galbenă de vopsit sculele (Serratula tinctoria) (🖼 2279).
4. [DLRLC] GĂLBINARE, gălbinări, s. f. (Și în forma gălbenare) 1. (Med.) Icter. Dar de-oi ști că o prinde gălbinarea de ciudă... nu m-oi duce! ALECSANDRI, T. I 275. Hora mare Fete n-are, C-au murit de gălbenare. BIBICESCU, P. P. 210. 2. (Impropriu) Culoare galbenă a feței; gălbeneală, paliditate. Gălbenarea firească a lui Ipolit se făcuse mai grozavă la lumina făcliilor de ceară. NEGRUZZI, S. I 53. – Variantă: gălbenare s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] gălbinare f. 1. boală când omul e galben la față și la albușul ochiului: 2. plantă cu fructele albe-gălbui sau roșiatice, întrebuințate de boiangii (Serratula tinctoria).
6. [DEX '09] GĂLBENARE s. f. v. gălbinare.
7. [MDA2] galbanare sf vz gălbinare
8. [MDA2] galbanări sfp vz gălbinare
9. [MDA2] galbenare sf vz gălbinare
10. [MDA2] galbinare sf vz gălbinare
11. [MDA2] gălbănare2[1] sf vz gălbinare
12. [MDA2] gălbănare1 sf vz gălbenare
13. [MDA2] gălbănări sfp vz gălbinare
14. [MDA2] gălbânare sf vz gălbinare
15. [MDA2] gălbenare sf vz gălbinare
16. [MDA2] gălbinere sf vz gălbinare
17. [MDA2] ghelbenare sf vz gălbinare
18. [CADE] GĂLBENARE 👉 GĂLBINARE.
19. [Scriban] gălbenáre f., pl. ărĭ. Icter. O buruĭană din familia compuselor (serátula tinctória), numită și pălămidă.
20. [DOOM 3] gălbinare (pop.) s. f., g.-d. art. gălbinării; pl. gălbinări
21. [DOOM 2] gălbinare (pop.) s. f., g.-d. art. gălbinării; pl. gălbinări
22. [MDO] gălbinare
23. [IVO-III] gălbenare, -nări.
24. [DFL] SERRATULA L., GĂLBINARE, SERATULA, fam. Compositae. Gen originar din nordul Africii, Asia și Europa, cca 68 specii, erbacee. Frunze verzi, pe partea inferioară uneori alb-pîsloase. Flori purpur, roz, roșii sau violete, rar albe (involucru cu foliolele fără spini, imbricate, cele interioare prelungite, erecte, deseori colorate, cele exterioare mai scurte și late, cu vîrf ascuțit, rar bont), cele ale discului tubuloase, cele radiale ligulate, dispuse în capitule. Perii papusului nu sînt concrescuți la bază, persistenți, cei interni mai lungi.
25. [DRAM 2015] gălbenare (gălbânare), s.f. – (med.; pop.) Hepatită; icter. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Var. a lui gălbinare (< galbin, var. a lui galben) (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL