1. [DEX '09] GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate și cu flori galbene (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.
2. [DEX '96] GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate, cu flori galbene, care crește în locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii, care crește în regiuni înalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.
3. [DLRLC] GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene și cu frunze lungi, în formă de lance; crește prin mlaștini și bălți sau prin ape lin curgătoare (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu flori galbene și fructe reunite în spic (Ranunculus pedatus).
4. [DEX '09] GĂLBENI, gălbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) îngălbeni. [Var.: gălbini vb. IV] – Din galben.
5. [DEX '09] GĂLBINI vb. IV v. gălbeni.
6. [DEX '09] ÎNGĂLBENI, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbini vb. IV] – În + galben.
7. [DEX '09] ÎNGĂLBINI vb. IV v. îngălbeni.
8. [MDA2] gălbeni vi, vtr [At: DA / Pzi: ~nesc / E: galben] 1-3 (Îvp) A (se) îngălbeni.
9. [MDA2] gălbini vi, vtr vz gălbeni
10. [MDA2] îngălbeni [At: VARLAAM, ap. TDRG / V: (îvr) ~bini / Pzi: ~nesc / E: în- + galben] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni galben. 3 vr (D. frunze, foi etc.) A se veșteji. 4-5 vri (D. oameni) A deveni palid. 6-7 vri (Pex) A se trece.
11. [MDA2] îngălbini v vz îngălbeni
12. [CADE] BOGLAR sm. 🌿 GĂLBENELE1; GĂLBENELE-DE-MUNTE [ung.].
13. [CADE] COCOȘ, Mold. CUCOȘ sm. 1 🐦 Bărbătușul găinii (Gallus domesticus) (🖼 1348): începu să cînte ca cocoșul ca să vestească că se apropie ziua (ODOB.); la cîntatul ~ilor, timpul nopții cînd cîntă cocoșii; basmul cu ~ul roșu, poveste pentru copii mici în care e vorba de un cocoș, mîncat de o vulpe, care la rîndu-i e mîncată de un ogar, etc., și în care toate peripețiile se înșiră, repetîndu-se povestea de la început; F: în această casă cîntă găina, nu ~ul, în casa aceasta poruncește femeia, iar bărbatul se supune voinței ei ¶ 2 🐦 COCOȘ-DE-PĂDURE sau COCOȘ-DE-CÎMP, pasăre de mărimea unui cocoș, cu capul și spinarea de coloare albastră, cu ciocul negru, care trăește prin munți (Tetrao tetrix) (🖼 1349) ¶ 3 🐦 COCOȘ-DE-MUNTE, COCOȘ-DE-SIHLĂ, COCOȘ-SĂLBATIC = GOTCAN ¶ 4 🐦 COADA-COCOȘULUI 👉 COADĂ; – CREASTA-COCOȘULUI 👉 CREASTĂ; – IARBA-COCOȘULUI = COCOȘEI-DE-CÎMP; – PICIORUL-COCOȘULUI1 = FLOARE-BROȘTEASCĂ; PICIORUL-COCOȘULUI2 = GĂLBENELE 1; - PICIORUL-COCOȘULUI3 = GĂLBENELE-DE-MUNTE; PICIORUL-COCOȘULUI4 = FLOARE-DE-LEAC2; – STRUNA-COCOȘULUI, mică plantă ierboasă, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori albe (Cerastium triviale) (🖼 1351) ¶ 5 ⚔️ Ciocănel de fier la o armă de foc, în care e înțepenită cremenea și care produce exploziunea capsei (🖼 1350): îi căzu pușca de pe umeri, ~ul se lovi de scară (și) umplutura se descărcă cu sgomot (NEGR.) ¶ 6 Cocoșel de hîrtie ¶ 7 pl. Mold. Trans. Băn. Floricele de porumb [vsl. kokošĭ „găină”].
14. [CADE] GĂLBENEL, GĂLBINEL I. adj. dim. GALBEN. Cam galben. II. sm. 🪙 dim. GALBEN III. III. GĂLBENEA sf., mai adesea GĂLBENELE, GĂLBINELE pl. 🌿 1 Plantă acuatică cu flori galbene, ale căror petale sînt mai lungi decît caliciul; crește prin ape stătătoare și prin mlaștini; numită și „hreniță” (Nasturtium amphibium) (🖼 2276) ¶ 2 pl. Numele mai multor plante ranunculacee cu flori galbene-aurii, numite și „boglari”, „piciorul-cocoșului” (Ranunculus pedatus, Ranunculus polyanthernus), „gălbenele-de-pădure” (Ranunculus aureus) (🖼 2277) ¶ 3 pl. = IARBĂ-DE-LUNGOARE ¶ 4 pl. = BURETE-GALBEN ¶ 5 pl. Plantă decorativă, originară din sudul Europei, cu flori galbene-aurii, numită și „filimică”, „rufuliță”, „rușnică”, etc. (Calendula officinalis) (🖼 2278) ¶ 6 pl. = DREȚE ¶ 7 pl. = GĂLBĂJOARĂ.
15. [DLRLC] GĂLBENI vb. IV v. îngălbeni.
16. [DLRLC] GĂLBINI vb. IV v. îngălbeni.
17. [DLRLC] ÎNGĂLBENI, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbini (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbeni (RUSSO, O. 51), gălbini (ȘEZ. I 171) vb. IV.
18. [DLRLC] ÎNGĂLBINI, vb. IV v. îngălbeni.
19. [Șăineanu, ed. VI] îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.
20. [Scriban] îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.
21. [DOOM 3] gălbenea (plantă) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele (cremă de ~)
22. [DOOM 2] gălbenea (plantă) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele, art. gălbenelele
23. [DOOM 3] gălbeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenesc, 3 sg. gălbenește, imperf. 1 gălbeneam; conj. prez. 1 sg. să gălbenesc, 3 să gălbenească
24. [DOOM 3] îngălbeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, 3 sg. îngălbenește, imperf. 1 îngălbeneam; conj. prez. 1 sg. să îngălbenesc, 3 să îngălbenească
25. [DOOM 2] gălbeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenesc, imperf. 3 sg. gălbenea; conj. prez. 3 să gălbenească
26. [DOOM 2] îngălbeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, imperf. 3 sg. îngălbenea; conj. prez. 3 să îngălbenească
27. [IVO-III] îngălbenesc, -neam 1 imp.
28. [DFL] CALENDULA L., GĂLBENELE, fam. Compositae. Gen de plante erbacee, anuale și vivace, originare din sudul Europei, nordul Africii, cca 25 specii, cca 50 cm înălțime. Tulpină cu miros particular, fragilă, erectă, ramificată. Frunze alterne, oblonge pînă la lanceolate, sesile, cu margini ciliate. Fiori (albe, galbene, roșii-portocalii) în capitule mari, terminale, în care florile discului, mascule, sînt sterile, cele radiale, fertile. Fructul, achenă lungă, țepoasă.
29. [Argou] a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.
30. [DRAM 2021] gălbeneá, gălbenele, (gălbinea), s.f. (bot.) Păpădie; lăptucă (Taraxocum officinale L.). – Din galben + suf. -ea (DEX, MDA).
31. [DRAM 2021] gălbení, gălbenesc, v.t.r. A (se) îngălbeni. – Din galben (DEX, MDA).
32. [DRAM 2015] gălbeni, gălbenesc, vb. tranz., refl. – A (se) îngălbeni. – Din galben (< lat. galbinus) (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL