1. [DEX '09] GĂITĂNI, găitănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A răsuci, a împleti găitane (1). ♦ Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [Pr.: gă-i-] – Din găitan.
2. [MDA2] găităna vtr vz găităni[1]
3. [MDA2] găităni [At: RUSSO, S. 22 / P: găi~ / Pzi: ~nez / E: găitan] (Înv) 1 vt A răsuci, a împleti găitane (1). 2 vr (Fig; d. iarbă) A se răsuci la vârf.
4. [CADE] GĂITĂNI (-ănesc) I. vb. tr. A împleti găitane. II. vb. refl. Ⓕ A se împleti (ca firele unui găitan).
5. [DLRLC] GĂITĂNI, găitănesc, vb. IV. 1. Tranz. (Învechit) A răsuci, a împleti găitane. 2. Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vîrf. Iarba frumoasă ca mătasa... în vîrv se găitănește. RUSSO, S.22. Stoian popa se oprea Și de prînz el poposea... În poiana înflorită... Unde iarba se-mpletește Și-n vîrf se găitănește. ALECSANDRI, P. P. 98. – Pronunțat: gă-i-.
6. [Șăineanu, ed. VI] găitănì v. 1. a împleti găitane; 2. fig. a se împleti în genere: iarba ’n vârf se găitănește POP.
7. [Scriban] găitănésc v. tr. Împletesc găitane. V. refl. Mă răsucesc la vîrf, vorbind de firu ĭerbeĭ.
8. [Scriban] găitănéz v. tr. Ornez cu găitane.
9. [DOOM 3] găităni (a ~) (înv.) (desp. gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găitănesc, 3 sg. găitănește, imperf. 1 găităneam; conj. prez. 1 sg. să găitănesc, 3 să găitănească
10. [DOOM 2] găităni (a ~) (înv.) (gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găitănesc, imperf. 3 sg. găitănea; conj. prez. 3 să găitănească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL