1. [DEX '09] GÂRBOVIT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
2. [MDA2] gârbovit, ~ă a [At: NEGRUZZI, C. 119 / Pl: ~iți, ~e / E: gârbovi] 1-2 (Ajuns) gârbov.
3. [Șăineanu, ed. VI] gârbovit a. cocoșat, mai ales de vârstă.
4. [DEX '09] GÂRBOVI, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
5. [MDA2] gârbovi vtr [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: ~vesc / E: gârbov] 1-2 A (se) încovoia spinarea Cf cocoșa.
6. [CADE] GÎRBOVI (-ovesc) I. vb. tr. A încovoia (spinarea). II. vb. refl. A deveni gîrbov: slăbănoți la niște bătrînețe necăjite... se gîrbovesc (ISP.); de trăește omul preste 70 de ani... și se gîrbovește spinarea (GAST.).
7. [CADE] GÎRBOVIT adj. p. GÎRBOVI. Cu spinarea încovoiată de bătrînețe, gîrbov: dînd peste un bătrîn ~ (ISP.); pr. anal., despre copaci: copacul...~ de povara celor treizeci de ani trecuți peste creștetul lui (GN.).
8. [DLRLC] GÎRBOVI, gîrbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gîrbov, a se încovoia, a se îndoi de spate. Fața i se îngălbenise, ochii îi erau stinși, se gîrbovise și pierduse bucuria și vorba. BOLINTINEANU, O. 370. Acela ce la masă pe cărți se gîrbovește, Țintind la slove ochii, nu locuiește-n curți. NEGRUZZI, S. II 175. ◊ Tranz. (Rar) Toată treaba mea Era ca să car apă... Însărcinarea asta plinind de multe ori, Spinarea-mi gîrbovise. NEGRUZZI, S. II 233.
9. [DLRLC] GÎRBOVIT, -Ă, gîrboviți, -te, adj. (Uneori determinat prin «de ani», «de bătrînețe») Gîrbov. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. Ai s-ajungi în curînd... cu trupul gîrbovit, și cu tufă-n buzunar. ALECSANDRI, T. 754. Iată că îmblînd haiducii, peste un moșneag au dat, Gîrbovit de bătrîneță. NEGRUZZI, S. I 119. ◊ Fig. Iar vîntul cînd va bate în gîrbovita iarnă, Puzderii de zăpadă deasupra-ți o s-aștearnă. DEMETRESCU, O. 48.
10. [Scriban] gîrbovésc v. tr. (d. gîrbov). Fac gîrbov: bătrîneța l-a gîrbovit. V. refl. S’a gîrbovit de bătrîneță.
11. [Scriban] gîrbovít, -ă adj. Gîrbov, plecat de bătrîneță.
12. [DOOM 3] !gârbovi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gârbovesc, 3 sg. se gârbovește, imperf. 1 sg. mă gârboveam; conj. prez. 1 sg. să mă gârbovesc, 3 să se gârbovească; ger.gârbovindu-mă
13. [DOOM 2] gârbovi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovește, imperf. 3 sg. gârbovea; conj. prez. 3 să gârbovească
14. [DE] GÂRBOVI, com. în jud. Ialomița; 4.649 loc. (1995). Expl. de gaze naturale. Stație de c. f.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL