1. [DEX '09] GÂRBOVI, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
2. [MDA2] gârbovi vtr [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: ~vesc / E: gârbov] 1-2 A (se) încovoia spinarea Cf cocoșa.
3. [DEX '09] GÂRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav.
4. [MDA2] gârbav, ~ă a vz gârbov
5. [MDA2] gârbov, ~ă smf, a [At: VARLAAM, C. 354 / V: ~bav / Pl: ~i, ~e / E: bg гърбав, vsl гръƃавъ] 1-2 (Persoană) care are spinarea încovoiată (de bătrânețe) Si: cocârjat, gârbovit.
6. [CADE] GÎRBOV adj. Cu spinarea încovoiată, cocoșat de bătrînețe: Un bătrîn pleșuv și ~, slab, nervos și mic de stat (VLAH.); o babă ~ de bătrînețe (CRG.); Ⓕ: munții, cari stau ~i în toate părțile (CRG.) [vsl. g r ŭ b a v ŭ ].
7. [CADE] GÎRBOVI (-ovesc) I. vb. tr. A încovoia (spinarea). II. vb. refl. A deveni gîrbov: slăbănoți la niște bătrînețe necăjite... se gîrbovesc (ISP.); de trăește omul preste 70 de ani... și se gîrbovește spinarea (GAST.).
8. [CADE] GÎRBOVIT adj. p. GÎRBOVI. Cu spinarea încovoiată de bătrînețe, gîrbov: dînd peste un bătrîn ~ (ISP.); pr. anal., despre copaci: copacul...~ de povara celor treizeci de ani trecuți peste creștetul lui (GN.).
9. [DLRLC] GÎRBOV, -Ă, gîrbovi, -e, adj. (Despre oameni) Adus de spate, încovoiat, îndoit (mai ales de bătrînețe). Bătrînul era gîrbov și trist. SADOVEANU, O. IV 302. Iaca se trezește dinaintea lui cu o babă gîrbovă de bătrînețe care umbla după milostenie. CREANGĂ, P. 189. ◊ (Substantivat) Uite ce vorbește gîrbova și neputincioasa! CREANGĂ, P. 191. ♦ (Despre umeri, spate) Încovoiat. De mult plîng umiliții-n umbră Cu umeri gîrbovi de povară. GOGA, P. 7.
10. [DLRLC] GÎRBOVI, gîrbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gîrbov, a se încovoia, a se îndoi de spate. Fața i se îngălbenise, ochii îi erau stinși, se gîrbovise și pierduse bucuria și vorba. BOLINTINEANU, O. 370. Acela ce la masă pe cărți se gîrbovește, Țintind la slove ochii, nu locuiește-n curți. NEGRUZZI, S. II 175. ◊ Tranz. (Rar) Toată treaba mea Era ca să car apă... Însărcinarea asta plinind de multe ori, Spinarea-mi gîrbovise. NEGRUZZI, S. II 233.
11. [Șăineanu, ed. VI] gârbov a. cocoșat de bătrânețe. [Slav. GRŬBAVŬ].
12. [Scriban] gîrbov, -ă adj. (vsl. grŭbavŭ, ghebos [d. grŭbŭ, dos, spate] ca jidov, uriaș, îld. jidav și citov îld. citav. V. gîrb, grebănos). Îndoit de bătrîneță: un bătrîn gîrbov.
13. [Scriban] gîrbovésc v. tr. (d. gîrbov). Fac gîrbov: bătrîneța l-a gîrbovit. V. refl. S’a gîrbovit de bătrîneță.
14. [DOOM 3] !gârbovi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gârbovesc, 3 sg. se gârbovește, imperf. 1 sg. mă gârboveam; conj. prez. 1 sg. să mă gârbovesc, 3 să se gârbovească; ger.gârbovindu-mă
15. [DOOM 2] gârbovi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovește, imperf. 3 sg. gârbovea; conj. prez. 3 să gârbovească
16. [DOOM 3] gârbov adj. m., pl. gârbovi; f. gârbovă, pl. gârbove
17. [DOOM 2] gârbov adj. m., pl. gârbovi; f. gârbovă, pl. gârbove
18. [DER] gîrbov (gîrbovă), adj. – Adus de spate. – Mr. gîrbuv. Sl. grŭbavŭ (Cihac, II, 115), cf. bg. gărbav, sb. grbav (Daničič, III, 392). – Der. gîrbovi, vb. (a îndoi; a se îndoi spatele sub povara anilor); (în)gîrbovit, adj. (gîrbov); gîrbovie, s. f. (bătrînețe); gîrbovitor, adj. (care îndoaie spatele); gîrbovenie (var. gîrboveală,) s. f. (bătrînețe); gîrboveană, s. f. (Trans., articulație a genunchiului); gîrjob (var. gîrjobat, (în)cîrjob(at), cîrlobat), adj. (adus de spate), încrucișare cu cîrje (DAR).
19. [DE] GÂRBOVI, com. în jud. Ialomița; 4.649 loc. (1995). Expl. de gaze naturale. Stație de c. f.
20. [DRAM 2021] gấrbov, -ă, gârbovi, -e, adj. Cocoșat. ■ (top.) Gârbova, fânațe și arătură în Bogdan-Vodă, Botiza, Ieud, parte de sat în Șieu (Vișovan, 2005). – Din vsl. grǔbavǔ „ghebos” (Scriban; Cihac, după DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL