1. [DLRM] GÎRA interj. (Substantivat, în expr.) Gîra-mîra = sîcîială; ceartă.
2. [CADE] GÎR 👉 GÎRA-MÎRA.
3. [CADE] GÎR-MÎR 👉 GÎRA-MÎRA.
4. [CADE] GÎRA-MÎRA, GÎR-MÎR! interj. Imită gălăgia produsă de schimbul de cuvinte între persoanele care se ceartă: gîra-mîra, iată la sfadă ajunsese (ISP.): Trăești încai bine și cu bărbățelul, Ori ca piscuța, gîr-mîr! sau cățelul? (PANN) [onom.].
5. [DLRLC] GÎRA interj. (Substantivat, numai în expr.) Gîra-mîra = sîcîială, ceartă. Și ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l taie. ISPIRESCU, L. 69.
6. [DLRLC] MÎRA interj. (în expr.) Gîra-mîra v. gîra.
7. [Scriban] gîra-mîra (d. gîrîĭ și mîrîĭ, cîr și mîr). Fam. Interj. care arată zgomotu certeĭ: ce gîra-mîra se aude?
8. [DOR] gâra-mâra/gâr-mâr s. f.
9. [DAR] gâra-mâra s.f. (pop., înv.) ceartă continuă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL