1. [Scriban] gînjăŭ n., pl. ăĭe (d. gînj). Lemnu în care se învîrtește fusu moriĭ saŭ bucata de lemn orĭ de metal care e la capătu uneĭ manivele și care se învîrtește în prejuru eĭ ca să nu roadă mîna celuĭ care învîrtește.
2. [DAR] gânjău (gânjei), gânjaie (gânjeie), s.m. (reg.) 1. lemn sau placă metalică în care se învârtește fusul morii; pârpăriță. 2. coada caierului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL