1. [DEX '09] GÂNGURI, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguni, gunguri vb. IV] – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] gânguri [At: CREANGĂ, A. 35 / V: ~ra, gongăi, gongăni, gongoni, gonguri, gungăni, gunguni, gungura, gun~ / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vti (D. copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în vorbire. 3 vi (D. porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.
3. [Șăineanu, ed. VI] gângurì v. 1. a gângăvì, de copiii cei mici: mă alintam la sânu-i gângurind CR.; fig. cartea unde odată am gângurit CR.; 2. a curge încet: apa gângurește. [Onomatopee]. V. gungurì.
4. [DEX '09] GUNGUNI vb. IV v. gânguri.
5. [DEX '09] GUNGURI vb. IV v. gânguri.
6. [MDA2] gangura v vz gânguri
7. [MDA2] gângura v vz gânguri
8. [MDA2] gongăi vi vz gânguri
9. [MDA2] gongăni vi vz gânguri
10. [MDA2] gongoni v vz gânguri
11. [MDA2] gonguri v vz gânguri
12. [MDA2] gungăni1 v vz gânguri
13. [MDA2] gunguni1 v vz gânguri
14. [MDA2] gungura1 v vz gânguri
15. [MDA2] gunguri1 v vz gânguri
16. [CADE] GÎNGURI (-uresc) vb. tr. și intr. A scoate sunete abia articulate, vorb. de copiii cari nu știu încă vorbi: nici n’a început copilul să gîngurească bine (CAR.); mă alintam la sînu-i gîngurind (CRG.) [onom.].
17. [CADE] GONGĂNI, GONGONI (-nesc) vb. intr. = GÎNGURI.
18. [CADE] GUNGUNI, GUNGURI GÎNGURI: Legănat își merge mersul în cîntările de pasări Ce îi gungură cu viersul (D.-ZAMF.).
19. [DEX '96] GUNGUNI vb. IV. v. gânguri.
20. [DEX '96] GUNGURI vb. IV. v. gânguri.
21. [DLRLC] GĂNGURI vb. IV v. gînguri.
22. [DLRLC] GÎNGURI, gînguresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre copiii mici care încearcă să vorbească) A scoate sunete abia articulate. Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65. Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95. ◊ (Prin metonimie) Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270. ◊ Fig. Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287. 2. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice. Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253. – Variante: gănguri (CREANGĂ, A. 35), gonguri (ISPIRESCU, la TDRG), gunguni (ODOBESCU, S. III 35), gunguri vb. IV, gungura (La TDRG) vb. I.
23. [DLRLC] GONGURI vb. IV v. gînguri.
24. [DLRLC] GUNGUNI vb. IV v. gînguri.
25. [DLRLC] GUNGURA vb. I v. gînguri.
26. [DLRLC] GUNGURI vb. IV v. gînguri.
27. [Șăineanu, ed. VI] gongănì v. 1. a găngăni; 2. a gunguri. [Onomatopee].
28. [Șăineanu, ed. VI] gungurì v. se zice de vocea pruncului când începe a îngăna vorbe, cum și de porumbei. [Onomatopee: gu gu].
29. [Scriban] gîngurésc și -réz, V. gunguresc.
30. [Scriban] gîngurésc, V. gunguresc.
31. [Scriban] gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte de a putea vorbi și despre vocea porumbilor și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.
32. [DOOM 3] gânguri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gânguresc, 3 sg. gângurește, imperf. 1 gânguream; conj. prez. 1 sg. să gânguresc, 3 să gângurească
33. [DOOM 2] gânguri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gânguresc, imperf. 3 sg. gângurea; conj. prez. 3 să gângurească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL