1. [DEX '09] GĂLIGAN, găligani, s. m. (Peior. și fam.) Bărbat sau băiat foarte înalt; gligan, lungan. – Cf. gligan.
2. [MDA2] găligan, ~ă [At: CARAGIALE, S. N. 36 / V: gâl~, gărl~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf gligan] 1 sm (Prt; fam) Băiat sau bărbat foarte înalt Si: lungan, gligan. 2 a (Nob; d. obiecte) Mare.
3. [CADE] * GĂLIGAN sm. Lungan; un ~ de școlar, cît un bivol de mare (I.-GH.) [gligan].
4. [DEX '96] GĂLIGAN, găligani, s. m. (Peior. și fam.) Om sau băiat foarte înalt; gligan, lungan. – Cf. gligan.
5. [DLRLC] GĂLIGAN, găligani, s. m. Om mare la trup. (Atestat în forma gîligan) Sînt gogeamite gîliganii acuma. CARAGIALE, S. N. 36. – Variantă: gîliganl s. m.
6. [Șăineanu, ed. VI] găligan m. mare și gros: un găligan de școlar cât un bivol de mare GHICA. [Lit. mare cât un gligan].
7. [Scriban] găligán m. (var. din gligan. Cp. și cu vgr. kolekanos și kolokános, lungan). Munt. Iron. Lungan, goblizan, măgădan, hojmalăŭ: aĭ ajuns coșcogea găligan, și tot nu te cumințeștĭ! – Și gîligan (în est).
8. [MDA2] gărligan, ~ă sm, a vz găligan
9. [MDA2] gâligan, ~ă sm, a vz găligan
10. [DLRLC] GÎLIGAN s. m. v. găligan.
11. [Scriban] gîligán, V. găligan.
12. [DOOM 3] găligan (fam.) s. m., pl. găligani
13. [DOOM 2] găligan s. m., pl. găligani
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL