1. [MDA2] gâldău sn [At: GORJAN, H. I, 66 / Pl: ~daie, (reg) ~ă / E: nct] (Reg) 1 Groapă plină cu apă Si: gâldan. 2 Lac.
2. [CADE] ❍ GÎLDĂU (pl .-dae), GÎLDAN (pl. -ane) sn. Olten. Băn. Groapă adîncă plină de apă; băltoacă; loc mai adînc într’o apă [comp. GLOD].
3. [Scriban] gîldăŭ n., pl. aĭe, și gîldoc n., pl. oace (vscand. kelda, vdan. kaelde, izvor, got. *kaldjó, d. finezu kaltjo, izvor. Dic. 1, 95). Vest. Adîncătură într’un rîu, bulboacă. Băltoacă. – Și cîldăŭ (Tisa).
4. [DAR] gâldău, gâldaie, s.n. (reg.) groapă plină de apă; băltoacă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL