1. [DEX '09] GÂLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki.
2. [MDA2] gâlcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ci / E: cf bg глаки, pn galka, ucr халка, vsl галба] (Pop) 1 Umflătură sub piele Si: (reg) gâlcătură (1), găletușă (3). 2 Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor Si: (reg) gâlcătură (2), găletușă (4), grumăzare (1). 3 Nod, îngroșătură care apare la firele toarse.
3. [Șăineanu, ed. VI] gâlcă f. 1. umflătură mai ales la gât; 2. pl. amigdale. [Cf. slav. GALKA, gălușcă].
4. [CADE] GÎLCĂ (pl. -ci) sf. 🩺 1 Umflătură sub piele ¶ 2 pl. Amigdalită, inflamație a amigdalelor [sl. galka].
5. [DLRLC] GÎLCĂ, gîlci, s. f. 1. (Popular, mai ales la pl.) Inflamare a ganglionilor de la gît; umflătură. Să te informeze... cîți din plozii de acasă au avut gîlci. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 42. Gîlcile să tămăduie în multe feluri. ȘEZ. I 119. ◊ Expr. A trage de gîlci = a face masaj la ganglionii inflamați. Am... o prietenă meșteră care știe să tragă de gîlci. CARAGIALE, O. III 47. 2. Fig. Nod la firele textile toarse. Inul curge din caier pe fus ca un fir de păr. Nici o gîlcă. DELAVRANCEA, A. 6.
6. [Scriban] gîlcă f., pl. ĭ (pol. galka, dim. d. gala, din care s’a făcut *galcă, pl. gălcĭ, ca falcă, fălcĭ, apoĭ gîlcĭ, și de aicĭ alt sing. gîlcă. V. galie, gălușcă). Bolfă, modîlcă, tumoare. Amigdală. A avea gîlcĭ, a fi bolnav de amigdalită. V. gîlmă.
7. [DOOM 3] gâlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcii; pl. gâlci
8. [DOOM 2] gâlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcii; pl. gâlci
9. [DER] gîlcă (gîlci), s. f. – 1. Tumoare, umflătură, nod. – 2. Amigdală. – 3. (Pl.) Amigdalită. – Megl. golcă „nod”. Sl. galka „umflătură” (Cihac, II, 113; Conev 92; DAR), cf. bg. gălka „inflamație a parotidei”, pol. galka „umflătură”. Din bg. glaka „fundul gurii”, după Drăganu, Dacor., V, 337; anterior indoeurop. după Lahovary 327. Cf. gălușcă. – Der. gîlcos, adj. (inflamat, umflat). Este dublet al lui galie s. f., (înv., glob), din pol.; și al lui gălie, s. f. (rolă la războiul de țesut).
10. [Onomastic] GÎLCĂ (Dm); < subst. gîlcă; Gîlcescu, T. olt.
11. [Argou] gâlcă, gâlci I s. f. pl. (pop.) amigdalită. II adj. invar. (d. oameni) prost, nerod.
12. [DRAM 2021] gấlcă, gâlci, s.f. Umflătură, nod, tumoare; bolfă. ■ (onom.) Gâlcă, nume de familie în jud. Maram.; Gâlcă, poreclă în Dumbrăvița. – Din sl. galka „umflătură” (Cihac, Conev, după DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL