1. [DEX '09] GÂGÂLICE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec.
2. [MDA2] gâgâlice sf [At: LB / V: ghighil~ / Pl: ~ici / E: nct] 1 (Pfm; șhp) Ființă mică (și gingașă). 2 (Pfm) Obiect mic. 3 (Reg; lpl) Porumb mic.
3. [MDA2] ghighilice[1] sf vz gâgâlice
4. [CADE] GÎGÎLICE sf. Ființă mică și gingașă; lucru mic, mărunțel: sărmanii gîgîlici! de cruzi s’au mai dus (CRG.); două goange cît ~a (DLVR.); o ~ de pepene (PAMF.).
5. [DLRLC] GHIGHILICE s. f. v. gîgîlice.
6. [DLRLC] GÎGÎLICE, gîgîlici, s. f. Orice lucru (ființă sau obiect) mic și neînsemnat. Lubenițele – niște gîgîlici cît pumnul. Nici ele nu sînt coapte. STANCU, D. 257. Toți copiii, de la gîgîlicea de cinci ani pînă la șefii lor, Ghiță și Grigoraș, se împart repede în două cete. BUJOR, S. 171. – Pl. art. și: (s. m.) gîgîlicii (GÎRLEANU, L. 10). – Variantă: ghighilice (PAS, Z. I 130) s. f.
7. [DLRM] GHIGHILICE, ghighilici, s. f. V. gîgîlice.
8. [Șăineanu, ed. VI] găgălice m. Mold. se zice de ceva mic și fraged: sărmanii găgălici! (capra despre iezii săi) CR. [Origină necunoscută].
9. [Scriban] gîgîlíce f. (var. din pitulice, ghirghilic). Fam. Ființă saŭ lucru mic: o gîgîlice de copil, de cuțit.
10. [DOOM 3] gâgâlice (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlicii; pl. gâgâlici
11. [DOOM 2] gâgâlice (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlicii; pl. gâgâlici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL