1. [MDA2] gustărit sn [At: PANN, P. V. II 7/30 / Pl: ~uri / E: gustări] (Reg) Gustare (1).
2. [MDA2] gustăra v vz gustări
3. [MDA2] gustări vti [At: PAMFILE, J. II 394 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: gusta + -ări] (Reg) 1-2 A lua rapid o gustare mică. 3-4 A mânca sau a bea puțin pentru a simți gustul.
4. [CADE] GUSTĂRI (-ăresc) vb. tr. A gusta, a mînca sau a bea cîte puțin din ceva, spre a-i încerca gustul: gustărea rachiul oamenilor (D.-ZAMF.); Amîndoi că vom cinsti, Vinișor vom ~ (IK.-BRS.); la cules, gustăriți strugurii pe nemîncate (JIP.).
5. [Șăineanu, ed. VI] gustărì v. a gusta puțin câte puțin.
6. [Scriban] gustărésc v. tr. (d. gustare). Mănînc puțin din toate: n’a mîncat, ci numaĭ a gustărit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL