1. [DEX '09] GURĂI, pers. 3 gurăie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. – Gură + suf. -ăi.
2. [MDA2] gurăi vi [At: DEX / Pzi: 3 ~ie / E: gură + -ăi] (Rar; d. unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei.
3. [DLRLC] GURĂI, pers. 3 gurăie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunetele caracteristice speciei căreia îi aparține; a gînguri. Din cînd în cînd se auzea cîte o gaiță ori cîte un sturz, turturica gurăia, ciocănitoarea bătea-n scoarța copacului. SLAVICI, O. I 223.
4. [DOOM 3] gurăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gurăie, imperf. 3 pl. gurăiau; conj. prez. 3 să gurăie
5. [DOOM 2] gurăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gurăie, imperf. 3 sg. gurăia; conj. prez. 3 să gurăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL