1. [DEX '09] GURALIU, -IE adj. v. guraliv.
2. [DEX '09] GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guraliu, -ie adj.] – Din bg. govorliv (după gură).
3. [MDA2] guraliu, ~ie a vz guraliv
4. [MDA2] guraliv, ~ă smf, a [At: EMINESCU, P. 273 / V: ~iu / Pl: ~i, ~e / E: bg говорлив] (Om) care vorbește mult (și adesea fără rost) Si: limbut, vorbăreț.
5. [CADE] GURALIV, GURALIU adj. Limbut, vorbăreț: această femeie... guralivă de n’o întrec nici gîștele (ISP.); iar ai început, ghibirdic fudul și guraliu? (CRG.) [g u r ă, format sub influența bg. govorlivŭ].
6. [CADE] ❍ GURATEC adj. Trans. (BUD.) GURALIV: greierul ~ își razămă capul obosit pe un brus de iarbă (MERA).
7. [DEX '96] GURALIU, -IE adj. V. guraliv.
8. [DEX '96] GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guraliu, -ie adj.] – Din bg. govorliv (după gură).
9. [DLRLC] GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj. Limbut, vorbăreț, bun de gură; gălăgios. Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă. REBREANU, R. I 151. Femeia guralivă începu o altă istorie. SANDU-ALDEA, U. P. 207. Și-i zise-ncet: «Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine». EMINESCU, O. I 175. – Variantă: guraliu, -ie, guralii (CREANGĂ, A. 152), adj.
10. [Șăineanu, ed. VI] guraliv a. și m. bun de gură.
11. [Scriban] guralív, -ă adj. (d. gură cu suf. slav -liv, ca în bg. govorliv, vsl. govorĭlivŭ, id.). Limbut, vorbăreț, care vorbește mult. V. flecar.
12. [DOOM 3] guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; adj. f., s. f. guralivă, pl. guralive
13. [DOOM 2] guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; adj. f., s. f. guralivă, pl. guralive
14. [IVO-III] guraliv.
15. [Argou] guralivă, guralive adj. f. (glum. – d. femei) care practică sexul oral.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL