1. [MDA2] guleai sn [At: CREANGĂ, P. 325 / V: (reg) gulai / Pl: ~uri / E: rs гуляиъ (imperativul lui гулятъ)] (Mol) Chef.
2. [Scriban] guleáĭ și huleáĭ (eaĭ o silabă) n., pl. urĭ (rut. hulĕáĭ, rus. guleáĭ, imper. d. guleátĭ, a se plimba, a se amuza; guleániĭe, plimbare). Est. Fam. Chef, petrecere, chĭolhan.
3. [MDA2] gulai sn vz guleai
4. [MDA2] huleai sn vz guleai
5. [Șăineanu, ed. VI] guleaiu n. Mold. chef: are de gând să facă un guleaiu CR. [Rus. GULĬAĬ].
6. [Scriban] huleáĭ, V. guleaĭ.
7. [DER] gulai (-iuri), s. n. – Ospăț, masă bogată, crăpelniță. – Var. guleai, huleai. Rus. guljaj, imper. de la guljatĭ „a petrece” (DAR).
8. [DAR] huleai, huleaiuri, s.n. (reg.) chef, beție, guleai.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL