1. [DEX '09] GUIȚA, pers. 3 guiță, vb. I. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei; a covița. [Pr.: gu-i-] – Din guiț.
2. [DEX '09] GUIȚARE, guițări, s. f. Acțiunea de a guița și rezultatul ei. [Pr.: gu-i-] – V. guița.
3. [MDA2] guici v vz guița
4. [MDA2] guicire sf vz guițare
5. [MDA2] guița vi [At: ISPIRESCU, L. 129 / P: gu-i~ / V: (reg) guici, guiți / Pzi: 3 ~iță / E: guiț] 1 (D. porci) A țipa cu glas subțire și ascuțit (de foame sau când se cred în pericol). 2 (Fig; irn; d. oameni) A scoate strigăte stridente.
6. [MDA2] guițare sf [At: PAMFILE, S. T. 202 / P: gu-i~ / V: (reg) guicire, ~țire / E: guița] Guițat.
7. [MDA2] guiți v vz guița
8. [MDA2] guițire sf vz guițare
9. [CADE] ❍ CUVIȚA ... = GUIȚA ...: mascurii umblă cuvițînd (MAR.).
10. [CADE] GUIȚA (-iț) vb. intr. A țipa cu glas ascuțit (vorb. mai ales de purcei): porcii... se iuțiră, pornind-o anapoda, guițînd ca de cuțit (DLVR.); porcii guiță cu furie împotriva unor dușmani nevăzuți (CRG.); despre mistreți: începu să mi-ți guițe ăl mistreț de se auzea cale de nu știu cîte conace (ISP.).
11. [DEX '96] GUIȚA, pers. 3 guiță, vb. I. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate strigăte caracteristice speciei; a covița. [Pr.: gu-i-] – Din guiț.
12. [DLRLC] GUIȚA, pers. 3 guiță, vb. I. Intranz. (Despre porci și mistreți, mai ales despre purcei) A scoate sunete subțiri și ascuțite (de foame, de durere etc.). Porcii trîndavi se iuțiră, pornind-o anapoda, guițînd să crezi că li s-au pus cuțitul la beregată. DELAVRANCEA, S.198. Îl apucă numaidecit de bot, ca să nu guițe. ISPIRESCU, L. 129. – Pronunțat: gu-i-.
13. [Șăineanu, ed. VI] guițà v. a striga cu glasul ascuțit și subțire (vorbind de purcei). [Onomatopee].
14. [Scriban] 1) guíț, a -á v. intr. (d. guiț 2 și bg. gucam, guiț). Vest. Covițăĭesc (și la Sadov.: niște purceĭ guițaŭ. VR. 3, 1911, 339). V. grohăĭ.
15. [DOOM 3] guiț interj.
16. [DOOM 3] guița (a ~) (desp. gu-i-) vb., ind. prez. 3 guiță, imperf. 3 pl. guițau; conj. prez. 3 să guițe
17. [DOOM 3] guițare (desp. gu-i-) s. f., g.-d. art. guițării; pl. guițări
18. [DOOM 2] guița (a ~) (gu-i-) vb., ind. prez. 3 guiță
19. [DOOM 2] guițare (gu-i-) s. f., g.-d. art. guițării; pl. guițări
20. [DTM] guitare (cuv. fr.) v. chitară (II, 1).
21. [DTM] guitare d’amour (cuv. fr.) v. arpeggione.
22. [Argou] guița, guiț v. i. 1. a denunța, a informa, a pârî. 2. a protesta în mod zgomotos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL