1. [DEX '09] GUGUMAN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.
2. [MDA2] guguman, ~ă sm, a vz gogoman
3. [CADE] GUGUMAN... 👉 GOGOMAN...
4. [DEX '96] GUGUMAN, -Ă s. m., adj. V. gogoman.
5. [DLRLC] GUGUMAN s. m. v. gogoman.
6. [Scriban] gugumán, -ăníe, V. gogom-.
7. [DEX '09] GOGOMAN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: guguman, -ă s. m., adj.] – Cf. gog.
8. [MDA2] gogoman, ~ă [At: PANN, P. V. III, 127/11 / V: (Mun) guguman / Pl: ~i, ~e / E: ns cf gog1 + -oman] (Fam; dep) 1-2 smf, a (Om) prost. 3 sm (Pop; îe) A fi Ștefan ~ A fi prost.
9. [CADE] GOGOMAN, GUGUMAN adj. și sm. Prost, nătăfleț: să-i dovedim că e numai un gogoman pedant (NEGR.); Ce-l faci prost și gogoman Parcă prost e din ăst-an? (SPER.) [g o g].
10. [DEX '96] GOGOMAN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: guguman s. m., guguman, -ă adj.] – Cf. gog.
11. [DLRLC] GOGOMAN, gogomani, s. m. Prostănac, nătăfleț, nătărău. Mă întrebă Grigoriță după ce intrarăm în odaie, în ce limbă vorbeai tu cu Vavila, de nu v-am înțeles de loc? – Într-o limbă pe care niciodată n-o înțelege un mare gogoman ca tine. HOGAȘ, DR. 270. Fraților, zise el, socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci, ca să-i dovedim că e numai un gogoman pedant. NEGRUZZI, S. I 12. ◊ (Adjectival) Silvan Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman. NEGRUZZI, S. II 306. – Variantă: (Munt.) guguman (PANN, P. V. III 127) s. m.
12. [Șăineanu, ed. VI] gogoman a. și m. mare prost. [V. gog, cu sufixul augmentativ ca în hoțoman].
13. [Scriban] gogomán, -că s. (d. gog și man ca în hoțoman). Gogleț, mare prost. – În Munt. gugu-.
14. [DOOM 3] gogoman (fam.) s. m., pl. gogomani
15. [DOOM 2] !gogoman (fam.) s. m., pl. gogomani
16. [IVO-III] gogoman.
17. [DER] gogoman (gogomani), s. m. – Tont, stupid, prost. – Var. guguman. Creație expresivă, bazată pe *gog „tont”, cu suf. expresiv -man (Șeineanu, Semasiol., 229; Iordan, BF, VII, 285), Cf. gogă. Nu par posibile der. propuse de Cihac, II, 112 (de la gîg- cu suf. -man) și Tiktin (de la gogu-mamei). – Der. gogomănie (var. gugumănie), s. f. (prostie, tîmpenie, nerozie). – Din rom. provine rut. gogoman (Candrea, Elemente, 408).
18. [Argou] guguman, gugumani s. m., adj. (om) prost, nerod
19. [Argou] gogoman, gogomani I. s. m. om prost II. adj. prost, nerod, tont
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL