1. [MDA2] guguli1 v vz giugiuli
2. [MDA2] guguli2 v vz grunguni
3. [CADE] ❍ GUGULI (-ulesc) vb. tr. Olten. Băn. A giugiuli, a cocoli, a desmierda [comp. gogoli].
4. [Șăineanu, ed. VI] gugulì v. Mold. V. cocolì.
5. [DEX '09] GIUGIULI, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiuli vb. IV] – Et. nec.
6. [DEX '09] GUGIULI vb. IV v. giugiuli.
7. [MDA2] giugiuli [At: GORJAN, H. IV, 74/13 / V: gug~, gugu~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf gingirliu, giugiuc] 1-2 vtr (D. oameni) A dezmierda pe cineva cu vorbe drăgăstoase și a-l mângâia. 3 vr (D. câini) A se gudura. 4 vr (D. păsări) A se împerechea.
8. [MDA2] grongăni v vz grunguni
9. [MDA2] grongoi v vz grunguni
10. [MDA2] gruguni v vz grunguni
11. [MDA2] grungăni v vz grunguni
12. [MDA2] grunguni vi [At: H I, 365 / V: (reg) grongăni[1], grongoi, gruguni, ~găni, ~ura, ~uri, gruni, gugăi2, gugui, guguli2, guguri, gungăni2, gunguni2, gungura2, gunguri2, gurgui, gurguni, gurlui, gurui / Pzi: 3 grungune și ~nește / E: fo] (Reg) 1 (D. porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei. 2 (D. porci) A grohăi.
13. [MDA2] grungura v vz grunguni
14. [MDA2] grunguri v vz grunguni
15. [MDA2] gruni v vz grunguni
16. [MDA2] gugăi2 v vz grunguni
17. [MDA2] gugiuli v vz giugiuli
18. [MDA2] gugui v vz grunguni
19. [MDA2] guguri v vz grunguni
20. [MDA2] guli v vz giugiuli
21. [MDA2] gungăni2 v vz grunguni
22. [MDA2] gunguni2 v vz grunguni
23. [MDA2] gungura2 v vz grunguni
24. [MDA2] gunguri2 v vz grunguni
25. [MDA2] gurgui v vz grunguni
26. [MDA2] gurguni v vz grunguni
27. [MDA2] gurlui1 v vz grunguni
28. [MDA2] gurui v vz grunguni
29. [CADE] GIUGIULI (-ulesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) desmierda cu vorbe și cu gesturi dragăstoase: se va aprinde de dragoste pentru tine, încît nu va ști... cum să te giugiulească (ISP.); nevastă-sa... mi-l giugiulește și mi-l dragostește (RET.) ¶ 2 A se drăgosti (despre păsări): printre crăcile lui întinse se giugiuleau pasărelele (ISP.); Deasupra noastră două presuri Pe-o ramură se giugilesc (VLAH.).
30. [DEX '96] GUGIULI vb. IV. V. giugiuli.
31. [DLRLC] GIUGIULI, giugiulesc, vb. IV. Tranz. A dezmierda, a mîngîia, a alinta. Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn Trebuie să i-l adorm, Dimineața să-l trezesc, Peste zi să-l giugiulesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126. ♦ Refl. A se drăgosti. ◊ Fig. (Despre păsări) Un stol de porumbițe albe ca zăpada se giugiuleau și se jucau. RUSSO, O. 163. – Variantă: gugiuli (EMINESCU, O. I 43) vb. IV.
32. [Șăineanu, ed. VI] giugiulì v. a răsfățà: se giugiuliră ca niște porumbei ISP. [Termen aparținând primitiv graiului copiilor (v. gigea)].
33. [Scriban] cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.
34. [Scriban] gĭugĭulésc v. tr. (ung. gyögéltetni, a gĭugĭuli, d. gyönge, gingaș. V. gingaș). Răsfăț, alint, dezmerd, mîngîĭ cu mîna. – Și gĭungĭunesc, ghĭonghĭonesc și ghĭunghĭunesc.
35. [Scriban] gugulésc, V. cocolesc.
36. [DOOM 3] giugiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulesc, 3 sg. giugiulește, imperf. 1 giugiuleam; conj. prez. 1 sg. să giugiulesc, 3 să giugiulească
37. [DOOM 3] gurgui (vârf) s. n., pl. gurguie
38. [DOOM 3] gurlui (a ~) vb., ind. prez. 3 gurluie, imperf. 3 pl. gurluiau; conj. prez. 3 să gurluie
39. [DOOM 2] giugiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulesc, imperf. 3 sg. giugiulea; conj. prez. 3 să giugiulească
40. [Argou] giugiuli, giugiulesc I. v. t. a mângâia, a dezmierda II. v. r. a se mângâia, a se dezmierda (reciproc)
41. [DAR] guguli, gugulesc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a răsfăța, a râzgâi. 2. (refl.) a se așeza pe vine ghemotoc; a se ciuci.
42. [DAR] grunguni vb. IV (reg.) 1. (despre porumbei) a produce sunetul caracteristic speciei; a gânguri, a gunguri. 2. (despre porci) a grohăi.
43. [DRAM 2021] giugiulí, giugiulesc, v.t.r. A (se) dezmierda, a (se) mângâia. – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL