1. [MDA2] gugiu1 sn [At: GHEREA, ST. CR. II, 88 / Pl: ~ri / E: nct] 1 (Mol; Buc) Guler lat și pătrat care atârnă pe spate la mantalele țărănești Si: (reg) gugiuman (3). 2 (Trs) Căciulă pentru copiii mici.
2. [MDA2] gugiu2 sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Gropiță în pământ care servește la un joc cu mingea, nedefinit mai îndeaproape, al copiilor.
3. [CADE] ❍ GUGIU (pl. -gii) sn. 🎩 1 Mold. Bucov. Glugă mică: a venit al doilea eu ~l măntalei (VOR.) ¶ 2 Trans. (VIC.) Scufiță, căiță de copii [gugiuman].
4. [Șăineanu, ed. VI] gugiu n. Mold. un fel de glugă. [Prescurtat din gugiuman].
5. [DLRLC] GUGI, gugiuri, s. n. (Mold., Bucov.) Glugă. Mi-am îmbrobodit bine în gugi capul. SADOVEANU, O. III 329. Învăliți în gugiurile sure, bătuți de palele dese ale viscolului, se plecau unul spre altul cînd vorbeau și parcă-și zvîrleau cuvintele prin crivățul iute. id. ib. VI 124.
6. [DLRM] GUGI, gugiuri, s. n. (Reg.) Glugă. – Din gugiuman.
7. [Scriban] gugĭ n., pl. urĭ (din gugĭuman). Glugă.
8. [DOOM 3] gugi (reg.) s. n., pl. gugiuri
9. [DOOM 2] gugi (reg.) s. n., pl. gugiuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL